Spre ziua

noptile cu aroma masacrului cotidian
te apasa in infern
te imping
visele care hranesc picaturi de emotie
se frang
in apasarea stropilor de apa murdara
fiinta intre plapuma gaurita a sperantei crucificate
sub greutatea unui soare putred
se sterge de sangele traumelor
in rostogolirea dementa a starilor conflictuale
sute de geneze neimplinite
rasar in drumul zilei inclestat in gheare de otel
ce nu zdruncina reveria eliptica de seva
……………………………….
si o vioara plange cotit in surdina petelor mele…

P.S. isi astepta cuminte randul, intr-un folder…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s