Amprenta liniilor curbate

Articol inscris la mostwantedblog 14.

Simona, lidera de opinie a editiei trecute, a propus tema:Cuvinte din minte, cuvinte din suflet; de ce ai început să scrii?  Ce simți când scrii? Cu sufletul sau cu mintea, tu cum scrii?

Soarta mi-a intins o mana si am acceptat sa ii fiu fidel. Am spus soarta pentru ca rational nu-mi pot explica cine a adus scrierea in viata mea. Pe atunci traduceam nealterat murmurul izvorului in inocenta, si clipe oglindite in zambetu-mi de smarald si asa am devenit bogat. Samanta imaginilor creatoare a inceput sa rodeasca profund si in fiecare an am fost fericit sa culeg fructele. Am invatat sa fac asta la fel cum inveti sa mergi pe bicicleta. Si va ramane la fel, in sensul ca niciodata nu voi uita sa pedalez ritmul simturilor incoltite in bucata de suflet neafumata inca de rumoarea cotidianului instabil. Fiecare zi cu litere care imi clocotesc in minte este o sarbatoare. Le iubesc. Poate ca este singurul te iubesc pe care il pot spune cu degajata sinceritate. Imi imbraca fiinta in metafore si imagini cromatice, fara de care strada pe care circula zvapaiatele mele aspiratii ar fi o simpla banalitate. Ar parea ca niste flori uitate in debara, parastite de surasul solar si de picaturile de roua abundenta. S-ar stinge repede. Dar acum stiu cum sa le scot pe balcon si sa le storc zambetul cu fiecare reflexie patrunzatoare a aburilor de lumina. Indiferent de libertatiile vietii, existe limite si bariere existentiale receptate la nivel vizual prin transformari ale personalitatii, iar peste ele singurul pansament care le poate acoperi cu succes, este pagina alba peste care amprentele calimarii in forma de linii curbate s-au imprimat permanent. Minutele in care rulez ganduri in randuri se opresc subit in fata mea si asteapta sa soarba din sudoarea paginii. Minutele acelea sunt scutul impotriva vantului aruncat de semeni in drumul meu. Scrisul e arma mea in razboiul cu falsitatea, perversiunea si insensibilitatea. Este modul meu de a arata ca traiesc, modul de a-mi afisa existenta pe un perete cu semnaturi artificiale si lipsite de umanitate. Este modul meu de a ingropa lacrimile intr-o cutie cu lacat, felul cum imi astup ranile provocate de grindina reactiilor inconstiente lasate slobode intr-un univers neingradit de valoarea sentimentelor profunde.

Asa evadeaza un biet fugar cand secundele nu se mai contorizeaza. Prin tablourile acestea pe care le pictez cu patos si dorinta abisala, eu respir. Societatea a inceput sa respire prin plamani de sticla, iar eu respir prin amprentele liniilor curbate.

Au lasat amprente pe acest tapet: Blogging din suflet … blogging CUminte!S.O.S. Sriu pe blogFile alberadiografie sau „restul este poezie”Sufletul pe hartie se elibereaza.InceputuriInca o data despre Oblio,Stiloul, Cel mai Bun Prieten,  aluat de cuvantEliberare

Enjoy:)

Anunțuri

48 de gânduri despre &8222;Amprenta liniilor curbate&8221;

  1. profundă și sinceră scriere!
    nicolae iorga spunea: scrie ca să păstrezi florile gândului, pe care altfel le ia vântul… citez din memorie. iar tu mergi pe acest drum și o faci teribil de frumos. felicitări! fie ca liniile curbate, din cerneală, să te însoțească mereu, să te împlinească.
    ai niște metafore care m-au amuțit și mă bucur, mă bucur mult că ne-am găsit.

  2. „Societatea a inceput sa respire prin plamani de sticla, iar eu respir prin amprentele liniilor curbate.”
    Imi place mult finalul. Nu-mi imprumuti si mie muza ta care te inspira? 🙂

  3. Evidentă dragostea ta faţă de scris. Sare în ochi şi bate din palme. Textul s-a fluidizat şi-a curs frumos, ca un pârâu fără obstacole. Dar nu pot să nu-ţi doresc să nu rămână „singurul te iubesc spus cu degajată sinceritate”! 🙂

  4. ~Asa evadeaza un biet fugar cand secundele nu se mai contorizeaza. Prin tablourile acestea pe care le pictez cu patos si dorinta abisala, eu respir.~
    Bravo! Ai votul meu și un loc în blogroll pentru acest articol! Aștept și alte articole la fel de inspirate 😀

  5. N-am citit încă toate articolele, dar ştiu sigur că al tău va fi unul din cele trei. Dacă aş cita ce mi-a plăcut cel mai mult, aş copia aici mai mult de jumătate din ce ai scris.
    Şi, sincer, fac un mare efort ca să las un comentariu necesar pentru validarea votului pentru că după ce am citit am rămas mută. După un articol ca al tău, scris cu atâta pasiune şi închegat cu dragoste de cuvânt, mie nu-mi vine să vorbesc… poate doar să mai citesc o dată.

  6. Mai au rost cuvintele?Nu cred. Esti un maestru , iti recomand si eu ceva umil pe pag mea de Facebook „Sa lasam timpul sa decida!Aiureli…………..”

  7. Imi place 🙂 scrisul chiar este o arma si uneori poate schimba mult mai multe decat toate celelalte armele la un loc. Iubeste cuvintele in continuare, le iubesti chiar bine 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s