Amprenta liniilor curbate

Articol inscris la mostwantedblog 14.

Simona, lidera de opinie a editiei trecute, a propus tema:Cuvinte din minte, cuvinte din suflet; de ce ai început să scrii?  Ce simți când scrii? Cu sufletul sau cu mintea, tu cum scrii?

Soarta mi-a intins o mana si am acceptat sa ii fiu fidel. Am spus soarta pentru ca rational nu-mi pot explica cine a adus scrierea in viata mea. Pe atunci traduceam nealterat murmurul izvorului in inocenta, si clipe oglindite in zambetu-mi de smarald si asa am devenit bogat. Samanta imaginilor creatoare a inceput sa rodeasca profund si in fiecare an am fost fericit sa culeg fructele. Am invatat sa fac asta la fel cum inveti sa mergi pe bicicleta. Si va ramane la fel, in sensul ca niciodata nu voi uita sa pedalez ritmul simturilor incoltite in bucata de suflet neafumata inca de rumoarea cotidianului instabil. Fiecare zi cu litere care imi clocotesc in minte este o sarbatoare. Le iubesc. Poate ca este singurul te iubesc pe care il pot spune cu degajata sinceritate. Imi imbraca fiinta in metafore si imagini cromatice, fara de care strada pe care circula zvapaiatele mele aspiratii ar fi o simpla banalitate. Ar parea ca niste flori uitate in debara, parastite de surasul solar si de picaturile de roua abundenta. S-ar stinge repede. Dar acum stiu cum sa le scot pe balcon si sa le storc zambetul cu fiecare reflexie patrunzatoare a aburilor de lumina. Indiferent de libertatiile vietii, existe limite si bariere existentiale receptate la nivel vizual prin transformari ale personalitatii, iar peste ele singurul pansament care le poate acoperi cu succes, este pagina alba peste care amprentele calimarii in forma de linii curbate s-au imprimat permanent. Minutele in care rulez ganduri in randuri se opresc subit in fata mea si asteapta sa soarba din sudoarea paginii. Minutele acelea sunt scutul impotriva vantului aruncat de semeni in drumul meu. Scrisul e arma mea in razboiul cu falsitatea, perversiunea si insensibilitatea. Este modul meu de a arata ca traiesc, modul de a-mi afisa existenta pe un perete cu semnaturi artificiale si lipsite de umanitate. Este modul meu de a ingropa lacrimile intr-o cutie cu lacat, felul cum imi astup ranile provocate de grindina reactiilor inconstiente lasate slobode intr-un univers neingradit de valoarea sentimentelor profunde.

Asa evadeaza un biet fugar cand secundele nu se mai contorizeaza. Prin tablourile acestea pe care le pictez cu patos si dorinta abisala, eu respir. Societatea a inceput sa respire prin plamani de sticla, iar eu respir prin amprentele liniilor curbate.

Au lasat amprente pe acest tapet: Blogging din suflet … blogging CUminte!, S.O.S. Sriu pe blog, File albe, radiografie sau „restul este poezie”, Sufletul pe hartie se elibereaza., Inceputuri, Inca o data despre Oblio,Stiloul, Cel mai Bun Prieten,  aluat de cuvant, Eliberare

Enjoy:)