Ziua o adusesem la mal cu ochii in tavan. O urma a tatuajului nocturn zacea linistita pe un obraz amortit. Se stergea. Acum strigatul vanatorilor de viata prindea contur. Se apropia de mine si ma musca. I-am inchis usa in fata pentru un pachet de minute consumabile. Le fumez. Apoi le sting in cofeina debordant de taioasa. Alarma. Un picior aruncat peste noptiera o inunda in tesaturile covorului uscat. Si eu ma baricadez inca de zgomot. Azi port tricoul negru cu numarul 13 imprimat atat de dur incat a palit. Dar este un semn! Doua guri de licoare dementa inainte de usa. Arde. Transpir. Acum sunt gata. In josul buzunarului cheia zambeste. Prima data, dupa un calup de zile, se va rasuci. Nu. Vibreaza corpul si nu stiu unde sa caut. E telefonul. Acum ce-o mai fi! Mi se recomanda scurt drept: Tu. Am gasit armonia interioara, imi sopteste in casa departata de ureche. Trebuie doar sa iei o pauza, si de data asta imi dicteaza, parca aflata la un pupitru suspendat pe un piedestal. Freamat un „dar”. E inutil. Decizia mi-a fost inmanata. Trebuie sa o semnez. Cu zambetul topit, cheia fluiera alarma falsa.
P.S. E un alt stil. Caut sa vad receptivitatea voastra. Astept… Enjoy:)
Radu 
La cele ce ai spus sunt doua taisuri 😮 sansa ce ti-a fost oferita,dar tind mai mult spre o noua iubire…..de tine ,de felul tau de a fi ,pt ca mai intai trebuie sa te iubesti pe tine pentru a pretinde acest sentiment( dar e conturata si o jumatate)…….Am intuit bine?
refuzul meu de a-mi injecta in vene lumea abjecta
este un alt stil, am remarcat… 🙂 revin după ce recitesc de câteva ori. la prima impresie e interesantă frazarea… scurtă, ca nişte pocnete.
da ..am zis sa schimb ceva…
Ce-mi place cum scrii și cum gândești :d. Va fi o plăcere să-ți urmăresc blog-ul de acum încolo.:d
multumesc tare:) aici pun doar o parte din cugetarile mele, restul.. poate pr alte parti, dar ma i probabil doar in calc:) salve