Marton intrerupt

Stii, eu alergam…

Incetineam pulsul planetei grabindu-l pe al meu

Si inspiram muzica galopului in piept

Iar liniile paralele imi dadeau cheia de la diagonale

Cuprindeam valurile nebuniei reale in avantarile bratelor

Precum transpui lumea prin simple rotatii

La fiecare curba ma eliberam de veninoasa sageata

Plantata in suflet de lumina in ochii ametita

Dar cresean pasul

Fiindca pe margine glasuri soptite ma hraneau

Stii, eu nu mai alerg…

Reclame

8 gânduri despre &8222;Marton intrerupt&8221;

  1. Foarte frumos! Mie îmi spune cam în felul următor: erai un muncitor harnic şi erai încurajat de prieteni şi familie, iar acele încurajări te făceau să mergi mai departe. Poate că îi ajutai şi pe alţii şi deja devenise o povară (,,veninoasa săgeată”) de care doreai să scapi. La un moment dat, ai renunţat, probabil că nu ai putut să faci faţă volumului mult prea mare de muncă… NU ştiu dacă am nimerit măcar o idee, dar mi-a plăcut să-ţi spun ce cred!

    • e cam asa cum ai spus… imi place ca iti faci timp sa te gand la asta
      e transformarea la care am fost supus din cauza rautatii lumii, in general, nestatorniciei sentimentelor asa zise umane si poate, un alt fel de-a spune: renunt! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s