Prietenie – la „Asta la revista mesei, nene!”

Ora 13:00, repezisem cateva haine pe noptiera de la intrare si fuga la bucatarie pentru a servi cafeaua de pranz. Auzisem inainte cu cateva minute ca acest subiect -prietenia- va fi tratat de Liviu Mihaiu in emisiunea sa, una pe care as asculta-o ori de cate ori as avea ocazia caci am numai de invatat din ea. Parerea mea este ca acest subiect nu va putea fi niciodata explorat pe deplin, fiindca sunt atatea opinii, atatea relatii care s-au desfasurat distinct, incat nimeni nu va fi vazut ca un element comun. Deci ce este prietenia? La prima vedere pare comun, dar clar nu este. Ce o consolideaza? Stim cum sa ii tinem aproape si sa le oferim incredere? Am pomenit de incredre fiindca eu vad asta ca pe liantul fundamentul pentru a realiza o astfel de relatie. Cand stim ca cineva ne este prieten adevarat?

Va invit sa va spuneti parerea despre asta si sa incercam, poate, sa ne autocunostem! Astept…

33 de gânduri despre &8222;Prietenie – la „Asta la revista mesei, nene!”&8221;

  1. Cand acel cineva e langa noi indiferent la ora la care-l cautam si cand facem la fel pentru el. Prietenia nu tine cont de certuri si alte ciondaneli minore si chiar daca nu ti-ai vazut un prieten de ani de zile in momentul revederii va comportati de parca nu ar fi trecut nici macar o zi.

  2. Prietenul este acea persoana in care poti avea incredere (pana la proba contrarie) ca iti va fi alaturi si te va sustine in actiunile tale, te va motiva, iti va da incredere, in tine. Daca ti-e bine sau greu/rau, prietenul adevarat, va fi langa tine, cun s-a mentionat anterior, indiferent de ora sau ani.

  3. Prietenia e o floare frumoasa si pretioasa dar care nu creste pe orice fel de sol. Din pacate, multe buruieni ii seamana bine si ne inselam adesea asupra lor, confundandu-le. Iar prietenia din interes numai prietenie nu e…

  4. ratzone….e greu!…sunt prea multe de zis, prea mari asteptarile, prea amare experientele!!!!:))))…dar ai zis bine: increderea e la bază alaturi de alte cateva ingrediente!

  5. Prietenia? Hmm.. Depide cum vede fiecare un adevarat prieten. Uite spre exemplu eu vand un adevarat prieten in acela in care poate nu l-am vazut cu lunile dar mi-a sarit in ajutor cand a trebuit. Fata de acela care e aici zi de zi langa mine si ma ignora pentru placerile si treburile lui cotidiene cand e poate unu moment destul de important in viata mea. Si mai e acel prieten adevarat care indiferent cati ani m-ar desparte de el o copilarie ne leaga si numai acela stie din o simpla scanteie cand tristetea e in suflet sau etuziasmul unei mari realizari.

  6. din punctul meu de vedere pe langa povestea „prietenul la nevoie se cunoaste”,acest prieten in primul rand te completeaza…tu si el
    = un joc de puzzle…intr-o prietenie adevarata nu stii unde incepe el si unde te sfarsesti tu…

  7. in momentul in care reusim sa ne desprindem de varianta idilica a prieteniei si privim oamenii exact asa cum sunt, cu decizii gresite, cu egoismul fiecaruia, cu probleme care ti se par cele mai grele si de nerezovat din lume, cand incetam sa cerem prietenului totul ,doar pt ca asa ni se pare ca suntem indreptatiti sa primim, cand nu ne suparam pentru orice fleac, problema incepe sa arate o raza de soare. sunt prietenii care tin o perioada scurta pentru ca acopera o lipsa din viata noastra si sunt prietenii care tin o viata, alimentate sau nu de intalniri frecvente. pentru prieteni trebuie sa ai timp si disponibilitate sufleteasca. gata, ca m-am intins destul. numai bine iti doresc 🙂

  8. prietenia este singura relație umană ce implică reciprocitate. dacă poți iubi, fără să fii iubit la rândul tău, nu poți fi prieten cuiva care nu îți este la rândul lui prieten.
    mai mult… este tot o formă de iubire. 🙂

  9. Muhammad Ali, spune un mare adevar in acest citat: Prietenia, nu este ceva ce se poate invata la scoala. Dar daca nu ai invatat ce inseamna prietenia, inseamna ca nu ai invatat nimic.

    Prietenie intre doua persoane exista doar atunci cand relatia se cladeste pe sinceritate, iubire si daruire, reciproca – implicand cunoastere in profunzime a fiecarei persoane implicate in relatia de prietenie si acceptarea ei, asa cum este, cu plusurile si minusurile ei…

      • Stii ca ai dreptate? De obicei noi oamenii, prin natura noastra umana, nu suntem dispusi sa acceptam minusurile semenilor nostri, pentru ca nu ni le vedeam pe ale noastre sau refuzam sa ni le vedem si care pot fi mult mai mari, si-i respingem sau ii ignoram pe ceilalti…
        Ideal ar fi sa invatam sa-i acceptam pe ceilalti asa cum sunt, fara sa ne dorim sa-i schimbam…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s