Lunga dimineata

o lumină crăpată în ușa rablagită

indică aparența unui fals zâmbet

de dimineață târzie într-un pahar întemnițat de un absolut amar

o umbră apatică se ridica dintr-un abur

copil al existenței unei ceștii ciobite

în figurația morbidă ucisă printr-un geam

ce încălzise în noapte imaginile unor amanți rătăciți

și prin ele… un izvor de agitație

îmi scoate absența lucidă la înviorare

un ritm turbat injectează gânduri distorsionate

în vena dimineții ce-și scobește o privire stranie

din carnea putredă de atâtea reproșuri marginale

îngheață secunde într-o clepsidră fără instrument de măsurat

iar mie… nimeni nu-mi spune că soarele bate în amiază

P.s. pentru ca are farmec sa o postez acum. Enjoy:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s