Nu stiu sa desenez fericirea
cand culoarea este scoasa
din chenarul zambetului
peste care dunga neagra nu-si arata coltii,
infipti deja in apetisanta carne a privirilor sucombate
in ridurile unui asflat de noiembrie…
si totusi ploua cu lumina stinsa peste geamul acoperit
cu umbrele inchirierilor unor zgomote sociale,
uita ele parfumul serilor cand umblam
dezbracat,
intre lumi paralele ce se asteptau cu sabii dupa astri atipiti
…cred ca mi-au despletit fiinta cand si-au incruntat metalele!
Radu 
Stau de cateva minute in fata formularului de comentarii incercand sa leg cateva cuvinte si tot ce pot sa spun este: fantastic!
hey…saru mana! dar cuv ala e mare crede ma 🙂 eu sunt doar un tanar, pe cand „palaria enuntata de tine” parca imi este prea eleganta:)
Tinere, palaria iti vine la fix. Asa scrii, nu e vina mea 😀
deci cand o sa scriu prost, pot sa vin sa ma lauzi:) glumesc:) inca o data, multumiri 🙂
Lasa ca vin nechemata 😀
Nu ai de ce sa-mi multumesti. Este talentul tau.
e fain atunci:)
Foarte frumos si atat de voalat 🙂
eu am zis sa fac cv frum, ca d aia se si cheam asa:)
🙂 imbinarea optimismului cu pesimismul
cam un fel de pesimism cu zambet:)
Foarte frumos !
🙂
greu, al naibii de greu de spus ceva, de comentat ceva; aşa că voi zice doar că mi-a plăcut
ok….eu iti multumesc si chiar foarte mult
e, păi chiar nu ai de ce, mai ales că-s unul din ăla care spune ce gândeşte; când nu îmi va plăcea, voi spune la fel de direct 🙂
eu atunci vreau sa aud…persoana care face asta are curaj
nu ştiu dacă-i neapărat vorba de curaj; doar că nu îmi stă în obicei să laud orice nimic, să mă prefac a fi entuziasmat când de fapt nu-s…până la urmă, sunt doar eu, poate pentru că nu îmi plac falsurile
si uite cum am mai dat eu peste cineva care uraste falsitatea si duplicitarismul:) 🙂 🙂
sa stii ca nu s multi, de aceea sunt f incantat cand mai gasesc pe cate cineva
tot e bine că mai sunt câţiva; eu sunt sătul de măşti, de spoieli, de falsuri, parcă e mult prea plină lumea de ele
asa e . ai totala idreptate, 🙂
[…] o porţie de muzică romantică îi invit şi pe ratzone, luna pătrată, vultureşti, cella, meşterul manole, lunabeteluna, peter, sorin, dana, […]
Uneori nici eu, „nu stiu sa desenez fericirea”…
O poezie superba ce lasa de gandit !!!
ma bucur ca lasa de gandit…daca nu ar trezi asta, ai uita o imediat, la fel cum se intampla cu atatea si atatea chestii… multumesc…
… asa este… 🙂
lynch… mi-au spart procesoru…de asta aveam eu nevoie acum???
david lynch? ce procesor? spart? ce vrei sa zici???????
da…referitor la creatia asta psihedelica…
at scuzele, sunt cu multe nopti in urma( starea leguma) 🙂 sa inteleg ca te regasesti in fragmentele ei???
doar stii raspunsul…
am inteles! Ei, si bine ca nu ti place:)) :))
Wow, cat de frumos scrii! ”chenarul zambetului” cat imi place cum suna cuvintele astea…Scrii foarte fain! Felicitari!
multzam fain! inseamna mult aprecierile pt mine:)