Frumusetea tristetii

Nu stiu sa desenez fericirea
cand culoarea este scoasa
din chenarul zambetului
peste care dunga neagra nu-si arata coltii,
infipti deja in apetisanta carne a privirilor sucombate
in ridurile unui asflat de noiembrie…
si totusi ploua cu lumina stinsa peste geamul acoperit
cu umbrele inchirierilor unor zgomote sociale,
uita ele parfumul serilor cand umblam
dezbracat,
intre lumi paralele ce se asteptau cu sabii dupa astri atipiti
…cred ca mi-au despletit fiinta cand si-au incruntat metalele!

32 de gânduri despre &8222;Frumusetea tristetii&8221;

  1. Stau de cateva minute in fata formularului de comentarii incercand sa leg cateva cuvinte si tot ce pot sa spun este: fantastic!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s