Zilele astea am aruncat un ochii pe blog. Doar atat. Celalalt a fost astupat de detalii, dar acum par sa dau panza la o parte. Departe de scena oribila din politica, departe de amalgamul de nedreptati facute de ei ma aflu acum si intreb o chestie simpla, dar care sper sa trezeasca opinii: unde ne grabim cand calcam totul in picioare???
Va astept cu opinii, pt ca si eu caut niste raspunsuri, poate la aflam impreuna:)
Radu 
ne grăbim către lucruri care credem că ne fac bine , dar defapt ne sunt extrem de nocive 🙂
deci nu stim sa facem alegeri:)
nu cred ca ma exista un drum drept… parerea mea e ca suntem PROGRAMATI sa alergam in cerc…depinde unde ajungem sa picam in genunchi… acolo ne e crucea…nu mai avem un tel in viata si daca e o mica scanteie de speranta…nici o grija dispare prea repede ca sa-i dam importanta… sistemu ne-a creat… noi intretinem sistemul… noi suntem de vina OVER 🙂
deci tot noi:) nu te pot contrazice
tentaţia răului… asta ne împinge. noi zicem că înainte, dar este de fapt în jos.
daca suntem tentati de asta, nu cumva suntem chiar rai, ?!:)
alergăm de tâmpiți spre marele final!….o mare „grabă” către nowhere…ne grăbim să trăim, ne grăbim să murim!
OARE DE CE??? Ce incet nu putem merge?!? 🙂
„vremurile” se pare că-i „aleargă” pe cei mai mulți…cel puțin asta este scuza unora!!!!….pe ideea stupidă că dacă trăim în așa zisul secol al vitezei, trebuie să ne mișcăm ca atare…în mod brownian dar să ne mișcăm, ce contează?????
pt ca nu avem timp sa punem nimic in ordine, ramane doar o ceata densa:)
eu cred că timpul ne lasă și ne așteaptă…doar că noi percepem timpul „contract”!…într-un mod eronat…pentru că suntem delăsători, dezordonați și ignoranți!
ultimele 3 insusiri le ai spus perfect:)
sunt trăsături definitorii pentru noi…cum ochii oblici & migdalați sunt definitorii asiaticilor:)
comparatia este justificata