Ce chiot, ce vaiet în toamnă…
Şi codrul sălbatec vuieşte –
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
– Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă –
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă…
Anunțuri
Bacovia a fost, este şi rămâne poetul meu preferat. Mulţumesc pentru acest poem… 🙂
cu placere! eu pun in fiecare zi de luni cate o poezie de-a sa! nu are rost sa iti spun dsp poet preferat( vezi si in ceea ce scriu eu..:) )
…. pe toti ne va chema pamantul … si acesta, cred ca e un lucru ce imi da adesea de gandit !
ar trebui s o faca
deja ?!
mey, in sensul in care suntem constienti de anumite dileme existentiale, si nu traim aerieni, fara sa ne pese de nimic:) scuze daca nu m am exprimat cum trebuie:) chiar scuze
Nu-i nicio problema… dar e asa urat cuvantul „moarte”… ca uneori mi-e teama sa-l pronunt…
EU IL FOLOSESC SI PT ZILELE IN CARE SUNT LEGUMA, adica nu mi iese nimic:)
Ce-i drept si eu il folosesc uneori , atunci cand sunt pierduta…dezamagita… Ce este clar? Oricat de mult as vrea sa ocolesc acest subiect, sunt constienta de faptul ca face parte din viata noastra…
Ce-i drept si eu il folosesc cand sunt dezamagita…. Ce e clar ? E ca oricat de mult as incerca sa evit acest subiect sunt constienta de faptul ca face parte din viata noastra…
mai..chiar mi ai amintit de chipul lui chinuit de atata angoasa si suferinta…
da.. imaginea conduce inevitabil la asta!:)
frumusetea versurilor sale este data tocmai de insurile acestea pe catre a reusit sa le imprime cuvintelor
Ah! Bacovia!!!
da… lumea este aici:)
exact”)
il ador pe Bacovia 🙂
ma bucur… eu il pun in fiecare luni:) la mine in cap el descrie cel mai bine ziua de luni:)
Foarte frumos!