George Bacovia – Melancolie

Ce chiot, ce vaiet în toamnă…
Şi codrul sălbatec vuieşte –
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.

– Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă –
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă…

19 gânduri despre &8222;George Bacovia – Melancolie&8221;

    • cu placere! eu pun in fiecare zi de luni cate o poezie de-a sa! nu are rost sa iti spun dsp poet preferat( vezi si in ceea ce scriu eu..:) )

      • mey, in sensul in care suntem constienti de anumite dileme existentiale, si nu traim aerieni, fara sa ne pese de nimic:) scuze daca nu m am exprimat cum trebuie:) chiar scuze

      • Nu-i nicio problema… dar e asa urat cuvantul „moarte”… ca uneori mi-e teama sa-l pronunt…

      • Ce-i drept si eu il folosesc uneori , atunci cand sunt pierduta…dezamagita… Ce este clar? Oricat de mult as vrea sa ocolesc acest subiect, sunt constienta de faptul ca face parte din viata noastra…

      • Ce-i drept si eu il folosesc cand sunt dezamagita…. Ce e clar ? E ca oricat de mult as incerca sa evit acest subiect sunt constienta de faptul ca face parte din viata noastra…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s