Am vrut sa functionez pe imagini in ultima vreme. Poate ca am reusit intr-o anume masura, dar prea putin. Era doar o tacere mascata. Acum poate ca ar fi bine sa incerc combinatia lor. Am tot balantat ipoteze despre structura existentionista a caracterului meu prea uman. Si da, poate ca proximitatea spatio-temporala nu o cerea. Dar, ca sa sugrum veselia ipocrita, am preferat asta! Recunosc ca NU ma integrez in peisajul ce incepe sa se contureze in josnica societate. Eh, sa vedem…
Te exprimi bine si in poze si in scris .. eu sper sa gaseti macar o parte din societate alaturi de care sa poti convietui ..
saru’mana! am zambit cand ti am citit comentariul:)