E pacat sa cersesti viata,
Cand ea se consuma in greseala,
Iluzia de sentiment ca poti departa pasii
E o incercare din greseala
Greseala se plateste cu sange din sange
Arzand timpul in iluzia de libertate
In sine o ecuatie pentru absenta din timp
Pana… e un foc care vrei sa arda dar uiti sa-l aprinzi
Ca o memorie care nu mai are spatiu pentru alte inregistrari
Si prinde gust dulce de rosu inspumat
Dupa…pot sa cad din plin in gol, dupa asta…
Radu 
pe cât de sugestivă, pe atât de tristă fotografia… iar poezia… pe măsură.
da, asa m-am derulat eu…
ms
arzând timpul în iluzia de libertate… 🙂 totuşi, repetiţia erorii, a greşelii cum îi spui… de ce ne negru la tine? nu trebuie să îmi spui, întrebarea e retorică…
negru e un simbol pentru „premiul” dobandit de repetarea greselii:)
e pacat sa cersesti viata si dragoste 😦
da, versul ala a dat „masura”
sa stii 🙂