oripilat de banalitate (note fara destinatar)

gunoaie. singurele gunoaie care merita aruncate sunt oamenii. singurii care pot face asta sunt, din pacate, tot ei. amintirile sunt produsul lor cel mai de pret. si totusi traiesc prea mult fara ele. cineva ar putea spune ca daca abuzeaza de asta risca, in anumite contexte, sa devina paranoici cu tendinte suicide. fals. calea de a nu deveni paranoic cu tendinte suicide e tocmai stiinta de a face ca amintirile sa traiasca in prezent. dezarmant de dificil. mai bine sa le inlocuim decat sa le pastram.  daca le ducem la gunoi ce suntem noi? daca produsul devine gunoi ce ramane din noi?

-stii ca nu-mi place cand te gandesti asa mult la tampeniile tale. faci ca intre noi sa fie mereu beton si eu nu pot sa il sfaram. de ce faci asta?

-incearca sa intelegi ca mi-e sete si mi-e foame de cine suntem. pe masa din bucatarie zace acea carte dar nu vreau sa o deschid. tot ce fac e sa incerc sa o citesc fara sa o deschid. simplu. stinge lumina acum. imi orbesti gandurile.

-nu pot sa te ascult fiindca nu vorbesti. cu nimeni. nu pot sa te citesc cum incerci tu sa citesti fara sa vezi. eu vad in fata doar usa aceea pe care voi o voi deschide si voi iesi imediat din discutia asta fara finalitate. nu stiu de unde sa te mai iau…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s