azi mama a vrut sa ma „trezeasca”. ce gluma buna. dupa cateva chestii care nu fac obiectul postarii din seara asta i am zis ca nu stiu cu ce au gresit ei atat de tare incat sa aiba o asa mare pedeapsa. ei, ce ai, iar vorbesti pe aratura…apoi i am explicat clar: singura greseala a voastra sunt eu. doamne, DE CAND TREBUIA SA FAC ASTA… bla bla bla…
Eu nu cred ca un copil e o greseala pentru parinti.
Un copil e o bucurie pentru părinți! Undeva ați întrerupt comunicarea, acum având doar negare…
asta e doar ceea ce gandesc eu. de asemenea cred ca asta e esenta. ei nu spun asta…
Legătura dintre părinți și copii se clădește în timp, cu implicații de ambele părți. E important că te preocupă asta, dar e trist că nu le împărtășești lor toate temerile tale…ar trebui să găsești momentul potrivit s-o faci! Poți fi liantul în comunicarea dintre voi, deții sensibilitatea și finețea necesare! Mult succes!