pasiune. cuvant de baza. asta „vad” in inimile celor care umplu randuri fara sa se gandeasca cum vor arata ele cand vor fi citite. fac asa pentru ca sentimentele descrise, starile, emotiile plantate acolo le apartin in totalitate. cat va admir si cat imi place s-o scriu. avem atata talent, atatia oameni frumosi, atatea suflete sensibile care sunt dispuse, in orice moment, sa isi imparta secretele cu ceilalti. si asta e stralucitor. manifest multumire totala pentru cei simpli, care desi numai simplu nu contureaza arta, nu cer nimic in schimb. atata talent. atata talent. urias. si totusi sunt niste anonimi. nu stiu daca e mai bine asa. dar e clar ca asta nu se va schimba. imi place cum mintea lor creeaza scenarii unice si de fiecare data un zambet in forma incipienta ramane singurul rezultat. multumesc. pace:)
Postarea ta,chiar mi-a oferit speranta pentru blogul meu.
Si tu,la fel ca si toti bloggeri despre care vorbeai,esti foarte talentat.
fals. eu nu am nimic in comun cu talentul. talentul… e un autobuz care trece pe strada si trebuie sa fi in statie cand opreste. numai ca… pe strada mea nu trece deloc autobuzul:)
mm.. cred ca asta insean suflet curat, nu? 🙂
da