posibil final

-Tot ceea ce trebuie sa faci este sa vii. Apoi le voi spune eu ca nu te simti prea bine si o sa le transmit multumirile tale. O sa dureze putin. Presimt ca o sa imi dai dreptate.

– Mereu am stiut ca nu stiu. Acum stiu. Nu vin. Nu asta fac eu.

-Ba exact asta faci. Acum culegi fructele coapte.

-Tot ce am vrut sa fac a fost sa scriu. Doar asta am stiut ca vreau. Am vrut sa scriu despre tot, dar am invatat tarziu sa scriu despre tot. Blestematul asta de scaun mi-a aratat cat de devreme inseamna tarziu. Desigur ca nu e pretul corect. Am vrut sa scriu despre masa asta, despre tipetele de dimineata ale doamnei de la floraria din colt, despre sentimentele pe care le-am trait si le-am impartasit, despre sentimentele pe care le-am trait dar nu le-am impartasit niciodata, despre ce suntem noi cand nu suntem noi, despre fiecare zambet al noptii pe care il primesc si nu il refuz, despre fiecare zambet al diminetii pe care il primesc dar il refuz, despre toate in parte si despre toate amestecate. Dar am ratat. M-am ratat si am ratat. Cand iti dai seama cat  e de simplu…

-Sper sa incerci sa vii si sa fii acolo.

-Nu intelegi ca m-am amestecat prea mult. Eu. De asta nu pot!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s