oameni cu identitati purtate in niste masti care nu se descompun chiar daca efectele provocate se amplifica si nu ar mai fi nevoie; in vacarmul asta sunt in cel mai linistit loc pe care mi-l pot imagina, dar nu il pot construi, pt ca deja exista. nu pot sa pun semnele intre cele doua afirmatii. ajutor!!!
Anunțuri
Ratzi, te salut. Eu sunt fericită. Fii și tu!
salutare.de ce?
De ce sunt fericită? Pentru că VREAU. De ce-ai fii tu fericit? Pentru că POȚI! Noapte bună.
nu pot. doar as vrea. nb
Nu stiu care sunt motivele scrierilor tale insa un lucru e cert si-ndraznesc sa ti-l spun.
Dupa primele 3 articole citite in intregime, am petrecut 15 min trecand fugitiv in revista tot blogul. M-am intristat… Te intreb de ce, probabil ca am sa-mi raspunzi la fel de sec ca si domnisoarei de mai sus, dar nu conteaza.
Ce fac eu acu se numeste „review” si nici nu cred ca ar trebui sa-ti pese de el. E doar asa, FYI 🙂
P.S. desi m-am intristat, tre sa recunosc ca scrii frumos.
P.S. 2: e 07:07, Buna dimineata!
fericirea ma motiveaza prin absenta… asta e tristetea de care spuneti. nu pot sa cred nimic bine/bun/frumos despre mine, e imposibil, e utopie certificata…scriu doar pt ca nu pot sa nu scriu. nu scriu mult, nu cat as simti, pt ca prefer sa nu „bag in seama toate vocile”…viata mea e o buna sursa de insipratie, dar nici necesara nici suficenta nu e. buna ziua dumneavoastra. multumesc pt ca v-ati consumat timpul pe aici, insa va spun sincer ca nu merit/merita
Consider ca orice cuvant care genereaza cititorului emotii de orice fel este un cuvant demn de-a fi citit.
Consider ca oricine poate crede ceva frumos despre propria persoana, suntem frumosi oricat de urati am fi. Cu totii ne folosim (chiar daca nu realizam) vietile pentru a scrie ceva, orice, nici nu conteaza daca ce scriem are sens sau nu, insa stim sigur ca ne face bine 🙂 si-n plus, fiecare isi gaseste muza pe care o schimba ca pe sosete pentru ca asa suntem noi, oamenii moderni, instabili.
Ca sa nu deviez si mai mult, am sa repet ce-am spus pana acum si altora: eu vad arta (si o admir) in tot ceea ce imi genereaza sentimente, indiferent ca e vorba de scris, de cantat, de pictat, de crosetat, etc. IUBESC artele, indiferent de forma lor. Asa ca voi continua sa imi „consum” timpul p-aici si prin alte parti citind, ascultand, privind si bucurandu-ma ca mai existam noi, cei ce-am reusit sa scapam din focul superficialitatii aprins de societatea noastra.
P.S.: fericirea este relativa, la fel ca si timpul, la fel ca aproape tot ceea ce ne formeaza lumea insa, desi este relativa, este necesara pentru a putea vedea dincolo de tot gri-ul de pe cer.
O zi minunata, domnule Ratzone, azi m-ai inspirat! 🙂
atunci inseamna ca si noi devenim oarecum relativi prin ceea ce transpunem. eu nu s un domn, nicidecum, nu stiu ce sunt, un om cu grave probleme poate…daca v-am inspirat atunci nu pot decat sa ma bucur 🙂
in lumea noastra, timpul a distrus arta, utilizarea lui ca element determinant in creatie si evolutie a distrus arta. ea e sacra, noi rudimentari, pretuim tot ce e rudimentar, suntem deformati, avem modele de doi bani pt ca nu stim unde sa cautam, nu avem treaba cu arta, e prea mult pt noi, n-o recunoastem daca o vedem pe strada, in schimb tot ce e de prost gust e cunsocut de atat de multi. trist , foarte trist. salutari
Mastile… Da… Facem cu totii, uneori, uz de ele. Mie-mi imbraca chipul, atunci cand trebuie sa mimez un zambet… ce-i fericirea?! Ce are ea de-a face cu vacarmul linistii tale?! N-am inteles… dar poate-i tarziu de devreme… si capul imi vajaie…
P.S motto-ul tau imi vine ca o manusa…
da. mi am dat seama de asta inca de la primul rand al comentariului tau. si mie la fel, tot pt zambet. nu inteleg de ce o fac. apreciez 🙂