oameni cu identitati purtate in niste masti care nu se descompun chiar daca efectele provocate se amplifica si nu ar mai fi nevoie; in vacarmul asta sunt in cel mai linistit loc pe care mi-l pot imagina, dar nu il pot construi, pt ca deja exista. nu pot sa pun semnele intre cele doua afirmatii. ajutor!!!
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Radu 
Ratzi, te salut. Eu sunt fericită. Fii și tu!
salutare.de ce?
De ce sunt fericită? Pentru că VREAU. De ce-ai fii tu fericit? Pentru că POȚI! Noapte bună.
nu pot. doar as vrea. nb
Nu stiu care sunt motivele scrierilor tale insa un lucru e cert si-ndraznesc sa ti-l spun.
Dupa primele 3 articole citite in intregime, am petrecut 15 min trecand fugitiv in revista tot blogul. M-am intristat… Te intreb de ce, probabil ca am sa-mi raspunzi la fel de sec ca si domnisoarei de mai sus, dar nu conteaza.
Ce fac eu acu se numeste „review” si nici nu cred ca ar trebui sa-ti pese de el. E doar asa, FYI 🙂
P.S. desi m-am intristat, tre sa recunosc ca scrii frumos.
P.S. 2: e 07:07, Buna dimineata!
fericirea ma motiveaza prin absenta… asta e tristetea de care spuneti. nu pot sa cred nimic bine/bun/frumos despre mine, e imposibil, e utopie certificata…scriu doar pt ca nu pot sa nu scriu. nu scriu mult, nu cat as simti, pt ca prefer sa nu „bag in seama toate vocile”…viata mea e o buna sursa de insipratie, dar nici necesara nici suficenta nu e. buna ziua dumneavoastra. multumesc pt ca v-ati consumat timpul pe aici, insa va spun sincer ca nu merit/merita
Consider ca orice cuvant care genereaza cititorului emotii de orice fel este un cuvant demn de-a fi citit.
Consider ca oricine poate crede ceva frumos despre propria persoana, suntem frumosi oricat de urati am fi. Cu totii ne folosim (chiar daca nu realizam) vietile pentru a scrie ceva, orice, nici nu conteaza daca ce scriem are sens sau nu, insa stim sigur ca ne face bine 🙂 si-n plus, fiecare isi gaseste muza pe care o schimba ca pe sosete pentru ca asa suntem noi, oamenii moderni, instabili.
Ca sa nu deviez si mai mult, am sa repet ce-am spus pana acum si altora: eu vad arta (si o admir) in tot ceea ce imi genereaza sentimente, indiferent ca e vorba de scris, de cantat, de pictat, de crosetat, etc. IUBESC artele, indiferent de forma lor. Asa ca voi continua sa imi „consum” timpul p-aici si prin alte parti citind, ascultand, privind si bucurandu-ma ca mai existam noi, cei ce-am reusit sa scapam din focul superficialitatii aprins de societatea noastra.
P.S.: fericirea este relativa, la fel ca si timpul, la fel ca aproape tot ceea ce ne formeaza lumea insa, desi este relativa, este necesara pentru a putea vedea dincolo de tot gri-ul de pe cer.
O zi minunata, domnule Ratzone, azi m-ai inspirat! 🙂
atunci inseamna ca si noi devenim oarecum relativi prin ceea ce transpunem. eu nu s un domn, nicidecum, nu stiu ce sunt, un om cu grave probleme poate…daca v-am inspirat atunci nu pot decat sa ma bucur 🙂
in lumea noastra, timpul a distrus arta, utilizarea lui ca element determinant in creatie si evolutie a distrus arta. ea e sacra, noi rudimentari, pretuim tot ce e rudimentar, suntem deformati, avem modele de doi bani pt ca nu stim unde sa cautam, nu avem treaba cu arta, e prea mult pt noi, n-o recunoastem daca o vedem pe strada, in schimb tot ce e de prost gust e cunsocut de atat de multi. trist , foarte trist. salutari
Mastile… Da… Facem cu totii, uneori, uz de ele. Mie-mi imbraca chipul, atunci cand trebuie sa mimez un zambet… ce-i fericirea?! Ce are ea de-a face cu vacarmul linistii tale?! N-am inteles… dar poate-i tarziu de devreme… si capul imi vajaie…
P.S motto-ul tau imi vine ca o manusa…
da. mi am dat seama de asta inca de la primul rand al comentariului tau. si mie la fel, tot pt zambet. nu inteleg de ce o fac. apreciez 🙂