viitor (5)

un copil vine cu o carte in fiecare zi in parc. n-o citeste. o lasa pe banca si astepta si fumeaza cateva tigari fara pauza. m-am apropiat de el si el i-am zis sa ma lase sa vad ce e cu ea, dar m-a luat la injuraturi printre fum. nu stia ce sa faca mai intai, sa ma injure sau sa traga din tigari. mi-am amintit de vremea cand trebuia sa citesc si n-am facut-o.  voi sa nu faceti ca mine. acum cred n-as stii sa inteleg un text. n-am mai tinut o carte in mana de atata timp incat am uitat cum se simt randurile. imi face bine sa va scriu. nu stiu daca sunteti acolo, dar eu cred ca din greseala poate va gaseste textul asta. sunt in spatele unui restarant si ma puteti confunda usor cu unul din tomberoanele de acolo. seara de vineri ma gaseste deseori aici fiindca resturile sunt mai intregi, oasele mai dulci si pungile mai subtiri. netul e de aici. ma stie unul dintre chelneri. e milos. nu pare, dar e. nu se uita la mine cum o face toata lumea. in ultima vreme parca si obiectele ma privesc ciudat. as vrea sa le spun lor ca n-am facut nimic atat de grav, viata m-a dat afara si m-a lasat sub cerul liber sa tac si sa-l ascult, sa incasez si sa incasez. tocmai a aruncat un gunoi proaspat. ma duc sa iau cina. poftabuna…

 

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;viitor (5)&8221;

  1. ai carte ai parte…
    si eu cunosc pe cineva care a urat cartea /scoala la maxim. Isi lua ghiozdanul mergea la scoala si numai ajungea, intra sub podutul dinnaintea scolii , asteptand ora cand copii se vor intoarce de la scoala sa intre intre ei, tarandusi ca si ceilalti ghiozdanul spre casa… Cum a fost? tot deauna avea un raspuns uimitor…azi dupa ani, isi da seama ca scoala /cartea era buna dar prea tarziu.

  2. Am rezonat cu textul tău de la început la sfârșit…nici eu nu am citit când a trebuit și la 15 ani al-am descoperit pe Dostoievski, câțiva ani am citit cât am putut, apoi am început să scriu ca să nu vorbesc singură și tot așa. ,,viata m-a dat afara” simt același lucru și-mi îngheață lacrimile pe obraji, mă simt un gunoi, dar știu că într-o zi nu va mai fi așa. E doar o perioadă și o să ne găsim, viața nu e nedreaptă, mai devreme sau mai târziu își va face datoria. Să mă ierți dacă te-am deranjat cu spusele mele, dar să ai grijă de tine și să pășești înainte chiar dacă doare, poate că e următorul pas căștigătorul și apoi e drumul tău și-ți ești regizor. Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s