va mai scriu doua trei vorbe …

daca ati afla acum ca mai aveti putin de trait? putin, adica, un numar de zile format dintr-o cifra, cum ati reactiona, v-ati gandi la cat de putin a fost sau cat de greu a fost pana acum, sau cat de multe trebuia sa mai faceti, sa mai spuneti, sa mai cititi/vedeti, la cat de putine ati spus celor care trebuia, la cate ar fi trebuit sa spuneti macar, fiindca asta nu costa prea mult, sau v-ar fi speriat pretul care trebuia platit?!

acum nu mai trebuie. daca mai sunt cateva zile, sunt ele suficente pentru a face tot ce n-am facut pentru ca nu credeam vreodata ca asta ni se poate intampla chiar noua. acum va intreb. ce ati face. ati regreta? mult? putin? ati simti usurare?

daca treceti pe aici, sa reactionati, cumva, sa ma injurati, sa-mi dati un pumn, sa ma impuscati, sa-mi scoateti inima, dar sa nu (ma) ignorati. multumesc

Anunțuri

59 de gânduri despre &8222;va mai scriu doua trei vorbe …&8221;

      • Nu cred că mi-ar mai fi frică pentru că oricum aș muri, orice s-ar întâmpla, e un fel de ”totul sau nimic”. Mi-ar plăcea să trăiesc așa tot timpul, fără să-mi fie frică de nimeni și de nimic, să fac ce simt… din păcate nu pot; frica ucide vise…

      • asta a fost ideea mea. daca singura chestie ca sa scapam de frica, e aceasta cale, eu ma gandesc sa-mi impun ca mai am cateva zile si sa fac ce n-as avea curaj sa fac, fara sa tin de toate impedimentele.

      • Am încercat să fac și eu chestia asta. Nu mi-a ieșit în totalitate, dar de unele frici am scăpat. Uneori mă gândesc: ce s-ar întâmpla dacă mâine aș muri? nu mai bine fac acum ce vreau fără să-mi pese ce cred alții despre mine, pentru că poate altă șansă nu o să mai am?

  1. Daca as afla ca mai am de exemplu, trei zile de trait… prima zi ar fi pentru a-mi cere iertare, pentru a multumi si pentru a imbratisa toate persoanele dragi; a doua zi as incerca sa repar sau sa schimb ceva cu privire la unele lucruri de care nu am fost multumita, iar in cea de-a treia zi as lua cateva foi cu mine si un stilou, as pleca in locul meu favorit si as incerca sa fac schimb de versuri cu timpul, in speranta ca el va putea lasa scris pe cateva flori, ceea ce eu nu am putut scrie vreodata.
    P.S. Mi-ar placea sa stiu doar eu daca as mai avea de trait doar cateva zile, n-as vrea sa intristez pe nimeni si nici nu mi-ar placea sa vad lacrimi curgand, ar fi astfel o despartire trista a tristetii, de tristete intristata, deci…

    • multumesc copil sensibil. si eu as face asta cu iertarea, da, e umana, simti ca existi, una din putinele chestii care te face uman si care nu cere nimic mai mult decat o inima si o pompa…dar eu zic asa: de ce sa nu ne imaginam sau sa ne impunem asta: de ce sa nu pacalim frica sau retinerea(parcimonia) si sa procedam asa mereu, sa fim cum ne dorim, sa fim adevarati noi, ce daca pretul exista, va ramen mereu la fel, asa ca trebuie sa facem ceva pentru noi, pentru noii noi din noi… 🙂

  2. am avut aceste temeri in toamna, dar nu pentru ca as fi stiut ca mor, ci pentru ca aveam impresia ca pot muri in orice secunda din cauza durerii
    eu zic asa…daca am reusit in aproape 6 luni sa ma calmez si sa lupt sa merg mai departe….inseamna ca incep, in sfarsit, sa imi traiesc viata si sa iau lucrurile cum sunt, sa ma bucur de fiecare secunda
    daca azi as afla ca mai am de trait un timp scurt…..mi-as lua copiii si as pleca in cea mai lunga vacanta cu putinta, sa fim impreuna si sa ne bucuram de orice vedem

  3. Este cumva dusa la extrema aceasta ipostaza imaginata insa daca functioneaza pentru eliminarea fricilor,poate fi constructiva.Eu am experimentat si experimentez fiecare moment ca fiind unic.Temerile interioare sunt generate doar de individul care le poseda.Daca ti-e frica de ceva aparent exterior, cauta-i sensul in interior si rezolva conflictul cu tine…

  4. Dacă ar fi să ne raportăm la vârsta Universului, viața oricărui om este scurtă, deci am putea spune cu toții că mai avem puțin de trăit. Așa că nu e timp de regrete; trebuie să luăm viața așa cum vine ea și să o valorificăm la maxim, căci după noi timpul tot așa va curge, nepăsător, și viață tot va continua să existe, chiar dacă noi nu vom mai fi…

  5. Interesanta intrebare. Cred ca daca m-as fi intr-o asa situatie, nu as mai face nimic din ceea ce imi face rutina zilnica acum. Problabil ca as urma conceptul „taieste clipa”. A fost si un film pe tema asta, „The Bucket List” cu Morgan Freeman si Jack Nicholson

    • sa traiti. imi place sa cred ca am vazut filmele care trebuiau vazute si actorii care erau de vazut, deci l-am vazut. l-am placut. eu as face ce n-am curaj sa fac acum, cred ca m-as simti implinit, sau asta vreau sa cred, dar acum „implinit” e un nonsens pt mine. multumesc

  6. Probabil că nu aş încerca să fac ceva nemaiîntâlnit, pentru că dacă aş mai avea ceva zile de trăit- foarte puţine- probabil că m-aş rezuma la momente simple care mi-au făcut viaţa frumoasă până în punctul respectiv.

      • Hmmm…oamenii sunt mai vulnerabili când sunt puşi în faţa faptului împlinit, gen câteva zile de viaţă, aşa că (cel puţin mie) mi se pare mult mai uşor să te întorci la lucrurile simple, să citeşti o carte bună, deoarece aceste lucruri te fac să uiţi, te fac să fii indiferent. dacă aş face ceva incredibil aş simţi mai mult ca oricând că mi se aproprie moartea.
        Eu l-aş lua ca pe un lucru bun faptul că puţine lucruri mă schimbă, ştii asta dovedeşte cât de puternici sunt de fapt în interior.

      • cred ca doar atunci sunt vulnerabili
        e un lucru bun, aproape cel mai bun, sa te schimbe putine lucruri.
        cred ca ar fi interesant de vazut cum reactioneaza oamenii la asta. cred ca tocmai am ideea pt scurtmetraj

  7. probabil că aş scrie… pentru ultima oară, două cuvinte. apoi mi-aş dărui stilourile, caietele, blogul şi zâmbetul… ultimul zâmbetul.
    şi mi-aş răsfăţa pisica şi omul drag.

  8. Umblu cu gândul acesta, să mor, mă refer, în buzunar în fiece clipă a vieții mele și nu e deloc ușor. Asta se întâmplă de pe la 16 ani, acum am aproape 21; de fiecare dată mă întreb cum ar fi dacă, ei bine, chiar acum eu nu aș mai fi, și aș vrea să cred că inexistența mea ar durea măcar o bucată de Pământ, sau că ar fi pur și simplu invizibilă. Adunăm atâtea dureri încât uneori am vrea să fim să alunecăm în noi și să nu ne mai întoarcem, dar Moartea nu e un lucru simplu; am cunoscut-o și când am fost atât de aproape mi-am dat seama că nu e răspunsul. Aș regreta că nu mai trăiesc dacă aș afla că mai ai câteva clipe, că nu o să mai pot simți aerul în plămâni, că nu o să mai trezesc dimineața singură și nu o să mai plâng, că nu o să mai văd, aud, scriu, că nu o să fiu. Nu știu de ce sunt, dar parcă și străzile sunt o minune și-un Cer când știi că tu nu o să le mai atingi, când pașii tăi nu o să mai sune în gol, sau când tălpile nu o să mai chinuie zăpada, de exemplu. Așvrea să mă șterg din sufletele, mințile tuturor oamenilor dragi, cunoscuților și dacă ar fi să mor aș vrea să iau cu mine deznădejea, renunțarea și aș lăsa fiecăruia bucăți mari de Iubire(sună pompos, cred, dar aș vrea să fac asta), aș vrea să ofer o șansă celor care merită să trăiască spre deosebire de eu, aș strânge în brațe pe fiece om și l-aș ruga să lupte, să dăruiască, să fie și să credă în el, și aș scrie. M-aș așeza singură undeva și cred că atât…poate că e inoportun să-ți spună o străină asta, dar ultima ta frază….pot să te ascult? Orice ai face tu sau cineva, chiar și să-ți scoți inima există o cotitură pe care o mai poți vedea, mai este o alegere pe care o poți trăi!

    • imi pare rau ca te ai simtit atat de aproape de moarte, nu vreau sa aud asta de la mine. imi pare f bine ca ai gasit alta solutie. admir ce ai scris, patosul, dorinta expusa, felul de a face sa fie mai bine, orice mai bine, felul de a-i privi pe oameni si a vorbi dsp ei suna omenesc, uman, suna a aproape, a atingere, a comuniune, dar nu inteleg de ce zici ca n-ai avea o sansa sa traiesti, eu zic ca ai. oricine are. sigur are. dar zic despre mine ca am gresit mult si nu merit sa fiu si ma condamna pentru ceea ce ma retine si poate asta ma aduce sa nu mai fiu si atunci vor fi stii cum am fost si ce am simtit, ei, cei care trebuie sa stie, asa ca am ajuns sa ma intreb daca e bine sa cred ca mai am cateva zile si mor si in zilele astea, urasc ignoranta, vreau ca oamenii sa fie umani, calzi, apropiati, sa fie autentici, in fine, altceva, decat acum, si sper sa ai dreptate cand zici de alegerea aia, poate o voi vedea…

  9. Spui că oricine are o șansă, tu de ce nu ai merita? oricât de mult ai fi greșit, există întotdeauna o modalitate să te ierți pe tine, să ștergi, să finisezi și să mergi mai departe. nu am găsit o soluție, am acceptat că oricât am lupta nu există un final niciodată și că suntem o amestecătură de Fericire și Durere care nu se termină. Trebuie să te gândești că mai ai puțin de trăit doar în măsura în care acest gând te ajută să lupți mai bine decât până acum, să vrei să arăți care e adevărul. Nu știu foarte multe lucruri, dar cu voia ta vreau să-ți spun că mai întâi tu trebuie să vezi, să înțelegi și apoi ceilalți, uneori oricâtă Iubire păstrăm în noi și oricât bine încercăm să facem, e tocmai pe dos, dar asta se poate schimba. Sunt clipe când orice pare mai bine, chiar dacă tu vrei să te prăbusești, dar avem atâtea datorii față de noi, de cei care ne iubesc, și știm că trebuie să mergem mai departe. Mă bucură faptul că nu vrei să treci prin aceste lucruri, că vrei să depășești totul, și da o vei vedea, pentru că vrei asta, încă mai poți. poate o să ți se pară ciudat, sau deplasat tot ce zic eu, însă știu cum e să renunți și nu vreau să trăiască și altcineva asta. Deci, te rog, rezistă, luptă și fă fiecare clipă o viață, fii corect cu tine și apoi totul va curge împreună cu ceea ce simți tu. Dacă pot să ajut, îmi spui, o fac. Mulțumesc și ai grijă!

    • am citit de cateva ori, am vrut sa raspund, am lasat, m-am intors, am zis ca trebuie sa te apreciez la maximum pentru cat timp ti-ai rupt sa ma ingrijesti pe mine. constientizez unele chestii, cum ar fi renuntarea, dar cred ca efectele ei nu le prea deslusesc, da, mai raman, mai caut cai de acces catre un drum care a aparut inchis de atatea ori, si e normal sa inteleg eu ca mai apoi sa inteleaga si altii
      …multumesc!!!

  10. Nu trebuie să mă apreciezi, chiar deloc, ci să fii bine. Ba mai mult, dacă simți să nu răspunzi te înțeleg. Nu vreau să intru în sufletul tău(nu-mi permit așa ceva)și nici nu o să mă apuc să-ți dau sfaturi. Dar eu am renunțat cândva și știu cât de greu e să revii. Să rămâi și vei găsi ceea ce cauți. Nu-mi mulțumi, mă voi bucura dacă vei fi bine! Dacă comentariile mele te lezează în vreun fel, poți să le ștergi, o să te înțeleg. Dacă vrei să taci, rezervă-ți acest drept, dacă vrei să vorbești și nu va fi cineva să te asculte o pot face eu(cred că îndrăznesc prea mult, dar cândva am fost ascultată la rândul meu și mi-a fost mai ușor, apoi acea persoană a tăcut și nu mi-a mai vorbit despre perioada mea de cumpănă, o respect și astăzi). Sper să fii mai bine, în fiecare perete este câte o spărtură , și dacă nu o facem noi înșine. Ai grijă de tine și nu-mi mulțumi. Nu mie.

    • ba da, ma incanta cum gandesti, si dorinta de a schimba in bine ceva sau pe cineva, nu, nu vreau sa tac, tac destul in general, macar sa scriu, daca altceva n-am putut sa fac. o sa vorbim, ma rog sa scriem, e bine sa faci asta, am persoane care ma asculta, vad asta, inseamna enorm, apreciez mult ce-mi scrii si ma ales cat de mult crezi in ceea ce-mi scrii

  11. Ți-am răspuns o dată, nu știu ce-am făcut și am șters din greșeală. Să știi că mă bucur enorm că nu o să te închizi și că ai persoane care îți sunt alături, dacă ai încredere în ele, le poți povesti sau poți plânge pe umărul lor atât cât să speri din nou, să lupți. Vei vedea că la un moment dat totul o să fie un soi de calm care o să-ți arate că nu ești singur, că ai atâtea de oferit ție, celor dragi, că viața e mereu luptă, că durerea e un tribut înalt al fericirii. Într-o zi vei fi bine, vei vedea, iar tot ce trăiești acum va fi o amintire. Vei ști atunci că ai ales corect, că nu ai greșit atunci când ai mers înainte chiar dacă ai făcut-o în genunchi, că niciodată nu ai fost de fapt singur, că te-ai avut pe tine. Să știi că eu vreau să-ți fie bine, știu cum e să renunți așa cum știu cât e de greu e să simți într-o zi că nu ți-e mai permis nimic. Cum am mai spus, nu vreau să fac rău(de obicei fac asta), adică nu vreau să fiu inoportună cu tot ceea ce spun(de aceea te rog să-mi spui când exagerez). O să se rezolve totul, tu o să faci totul bine și într-o zi vei fi fericit. În acea zi, S.( adică eu) o să fie mândră de tine deși te-a cunoscut aici, printre rânduri. Spun tot ce spun pentru că-mi pasă și am vrut să știi chiar și dintre cuvinte că-ți sunt alături.
    Încearcă să nu te gândești la probleme și să faci lucruri ce-ți plac. Vorbește cu cei dragi, o să te ajute. Noapte bună și vise frumoase să ai!

    • m-am emotionat, dar pt prima data emotiile sunt de bine. incerc, mai e, mult, dar sa stiu ca e xista persoane care apreciaza e un inceput cu siguranta. esti foarte bine aici, nu mai spune chestii cu inoportunitatea sau ca faci rau, aici faci doar bine, crede-ma, iar eu, ratzone, ca asa ma cheama, citesc, apreciez si ma bucur!!!

      • Dacă o să și zâmbești un picuț o să cred că fac bine(poate primul bine de când sunt). Faptul că încerci e un început, faptul că lupți e un altul, așa cum început o să fie și în această seară când vei încerca să dormi și poate vei reuși. Să știi că așa mult cum e o să fie drumul tău, pașii tăi, o să fie viața ta cu alegeri, zâmbete, lacrimi. Și apoi știu că nu ai accepta niciodată să fii pur și simplu, știu(deși s-ar putea să greșesc) că vrei să trăiești frumos și vrei să ajungi în acel punct în care să simți adânc în pieptul tău totul, așa cum a fost(va fi o viață întreagă, vei vedea). Eu sunt Simona, încântată! Dacă tu apreciezi, eu apreciez și mai mult, dacă te bucuri o să mă bucur cu tine, pot? Mâine dacă vei plânge te pot însoți! Tocmai ai un prieten dintre cuvinte pe care nu sunt sigură că-l vrei!

      • da poti, sper sa fie o data si pentru asta. da, stii bine, acel punct se traduce prin ceva semnificativ, doar asa poti simti ca esti in viata si ca ai viata. daca am un prieten, adica pe tine, da, te vreau. clar!

      • Zâmbesc, și e frumos pentru că nu am făcut-o de mult, mult timp. O să fie și acel punct, și să știi că acum ești în viață, că ești și te îndrepți spre acel punct. Știi și tu că se merită să lupți pentru acel moment, chiar dacă va veni târziu sau mai repede decât crezi. Voi fi deci prietenul dintre cuvinte, unul de nădejde, care te va asculta ori de câte ori vei avea nevoie. Oricând, oricum, cât vei avea nevoie. Mulțumesc! Încă o dată noapte bună și cu voia ta, vino aici >:D< . (Scuze pentru îndrăzneală)

      • nicio indrazneala, e ok totul, vin negresit, ci placere reala, sincera, cu admiratie pentru cuvintele tale, pentru sprijin, si cu speranta ca acel punct va fi plin de insemnatate, seara buna!!!

  12. Nu știu altă modalitate, așa că îți spun aici, Bună dimineața! Zi frumoasă să ai, cu mai multă speranță și pași siguri. Ce e bun, frumos sau lesne nu e pentru tine, zici? Atunci cum e cu dimineața asta? Să zâmbești și totul o să fie așa cum se cuvine, întreg și sigur în sufletul tău. Să fii bine, da? Cineva se gândește la tine și îți ține pumnii.

    • dimineata asta a venit cam fara noapte, a fost asa obsedata sa nu lase putin putin noaptea sa respire, o sa o pedepsesc printr-un articol, buna dimineata si multumesc foarte frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s