lumina falsa in miezul zilei

cu cat inaintez mai mult, vad ca viata e un nonsens. ganditi-va cum arata zilele, ce curve de categoria grea sunt ele. pt ce traim noi? sa platim curvele astea. eu nu accept asta. cateva persoane in viata noastra conteaza, restul…e tacere! pentru ce traim? repet: pentru ce traim? munca si atat! pentru alti oameni, poate pentru asta… noi nu insemnam nimic, nu contam, problema e ca ajungem sa credem ca o facem si de aici totul e mai dificil…de ce exista viata??? poate sa-i fim sclavi … sau poate completati voi

Anunțuri

20 de gânduri despre &8222;lumina falsa in miezul zilei&8221;

  1. O…acele câteva persoane pentru care contăm și care, în cele din urmă, reprezintă Universul nostru trec de tragismul și indiferența zilelor, timpului, de carnavalescul putred poate. Dacă înaintarea te duce spre non-sens nu înseamnă că la următorul pas nu se poate găsi acel gol plin care să îți răspundă. Restul e tăcere pentru tine, gălăgie pentru alte suflete, în spatele zâmbetelor pe care le vezi se pot ascunde alte dureri care se ciocnesc de alte ziduri, ș.a. Imaginează-ți Universul tăiat în fâșii mici pentru fiece om sau individ(e o diferență) și fiecare parte diaporamă a fiecărui Eu, fiecare drum cu alți pași. Oricât de mult ne-am desface spiritul, ființa niciodată nu vom putea cuprinde întregul celălalt, totul se duce în noi înșine și ceea ce agățăm pe ,,drum”(în viață) e ceea ce ne aparține, merităm și cu care trebuie să luptăm. ,,Curvele” acestea pot fi strunite cu grijă, au curbe întregi din care poți alege, un pântece îndestulător încât noi să fim suficienți de rapizi să ne adăpostim, să cădem și să ne ridicăm chiar în pieptul lor(asta ca să păstrăm tenta adusă în discuție de tine). Ba mai mult, dacă oamenii aceea pentru care contezi nu-ți sunt îndeajuns și vrei să cucerești lumea(vorbesc literalmente) înseamnă că sufletul tău vrea să se debaraseze(și pe bună dreptate, poate) de răsfrângerea palpabilului, să îmbrățișeze trăirea străină și plină a idealului ce nu are a face cu carnea și sângele pe care îl avem cu toții. Nu dispun de cunoștiințe veridice ca să mă pronun, astfel încât, opinia-mi este mai umilă decât umilul. Viața există ca să existe Moartea așa cum Întunericul arată lumina, e alegere, luptă, renunțare. Fiecare vede în viață șansa la mântuire poate, o glumă sau o regie, un drum în care poate cunoaște Iubirea, Fericirea, vinderea, succesul, Frumosul, sau poate fi pur și simplu, șansa să simți fiece lucru din acest Univers, care fie vorba între noi, e realmente minunat. Tot viața poate însemna mizerie(așa cum a fost în cazul meu) pentru a deveni într-o zi un glonte suficient de puternic care nu ar putea fi scos din piept căci ar aduce Moartea, și inutil încât ar putea fi scos cu prima ocazie. Dar alegi să îl ții acolo în piept deși te doare pentru că există ceva ce te ține. Tu ai ceva ce te ține?

    • da, am, dar nu ma pot exprima acum. n-am cuvinte sa ma exprim! ideea e ca mai trebuie timp! cuvintele tale au nevoie de procesare riguroasa. multumesc pt ca imi scrii. apreciez. mult. MULT!

  2. de falsa e lumina…aprinde inima

    si-ai sa constati ca luminezi, la modul cel mai frumos posibil.
    suna cliseistic, poate, dar crede-ma ca exercitiul unui zambet cand „afara” e negura incalzeste

    si, ca s-o dau pe zambet, daca sunt de categorie grea, inseamna ca le simti, ca nu traiesti degeaba.
    avea mama o vorba…” f***-I mama ei de viata, ori tu, ori eu”. si se lua la tranta cu ele, zilele cele grele.
    am invatat de la ea asta…desi sunt zile cand simt ca am nevoie de ceva mai mult antrenament la karate:)

    seara limpede si iarta-mi divagatia:)

    • nicio divagatie. am inteles. le simt, le simt, apasa, nu mi dau voie sa nu le simt, mie mi se pare ca nu merita cateodata. la ce bun? ce e aici sa merite lupta asta continua??? ce e aici!?

  3. o sa-ti spune ceva ce mi-a spus si mie cineva, candva „life Is a lonely business”…un joc de cuvinte-idei pornind de la un roman al lui Bradbury..
    think about it!

    ce e aici? e LUMEA:). Una din ele, de fapt.

  4. De ce exista viata? probabil ca o pauza intre doua morti…Ca nici moartea nu-i eternitate, e tot o etapa. As fi cumplit de dezamagita sa descopar ca nu traim decat o singura data si atunci inutil. Prefer sa traiesc cu iluzia ca voi mai avea o sansa, ca ce am suferit acum ma va alina data viitoare, ca ce am ratat acum voi indrepta atunci, ca ce invat acum imi va folosi altadata, ca daca acum n-am nici o valoare candva voi insemna ceva. Si cand imi vine sa renunt trag de mine si-mi zic, hai, mai fa un pas, nu mai e mult pana dincolo si poate data viitoare voi trage un loz castigator. Iluzii, stiu…Ce nu stiu e de ce naiba m-am apucat sa scriu asta? 🙂

    • 🙂 nu stiu, dar e bine ca ai scris-o, poate ajuta sa vezi gandurile, sa stai sa le privesti scose din cutie, poate asa esti constienta in fiecare secunda de ceea ce traiesti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s