ajutor…

cum descopar ceva care sa ma tina pe linia de plutire? cum descopar de ce sa ma trazesc maine? am constatat ca pentru a fi impacat cu tine nu e nevoie decat sa stii cine esti, dar asta e o intrebare care iti ocupa existenta. in totalitate. v-am mai rugat sa-mi imprumutati o arma? daca nu, va rog acum. daca nu vreti, o pot plati in rate. do we have a deal???

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;ajutor…&8221;

  1. O ,,armă” pe care deja o ai este voința de a fi, iar acel ,,ajutor” ți-l ceri ție, și tot tu ți-l vei da cu răbdare și fără îngrădirea nons-sensului. Dacă scrisul nu ajunge gândește-te dacă nu e posibil ca fiece rând al tău să aibă nevoie de realiattea din tine, de viața care te mână de cele mai multe ori înainte. Toate răspunsurile sunt în tine, și doar tu poți găsi motivul pentru care să te trezești mâine dimineață, poate doar răsăritul Soarelui, poate un drum, o alegere, o cotitură. R. să nu pornești în această căutare gândindu-te că va fi ușor și că se va termina vreodată, toți oamenii caută clipă de clipă încă o bucată de plămâni pe care să toarne aer și să-i otrăvească cu viața care e atât de inutilă uneori, atât de tulburător de frumoasă alteori. Cu toții ne întrebăm ce suntem și încercăm să ne târâm printre greu și neajunsuri, singurătate, disperare, Iubire, Cer, Pământ fără să conștientizăm de cele mai multe ori că ajungem să le trăim pâne ne ucid. Ar fi dureros să știi mereu că mori când tu totuși trăiești, nu? Viața înseamnă mai mult decât întrebările tale de acum și tu trebuie să-ți îndeplinești datoria față de tine. Te întrebasem cândva dacă iubești, răspunsul a fost incert, dar permit să-ți spun că poate a te îndrăgosti, a trăi anotimpurile lângă un alt suflet care să-l întregească pe al tău, ar fi un răspuns, o armă. În cazul în care ai prietenă dă-ți drumul sufletului să fie, oricât de greu, de șters, uscat sau divin ar părea. Totul e dualism, luptă, zădărnicie. iar totul se dă pentru o altă clipă când ne dăm seama că așa, lucrurile acestea încâlcite cu care ne-am trezit, am adormit au reprezentat eternul și absolutul nostru. Găsește oameni frumoși, discută, trăiește cu ei, încearcă să cunoști și să experimentezi cât mai multe lucruri; știu că e greu cu munca, existența, dar poți face totul frumos. Depinde foarte mult cum gândești, e primul pas să începi să admiți că sunt lucruri pentru care să trăiești, apoi să fii pentru ele. Cândva încropeai o listă cu lucruri de făcut înainte să mori, scrie în fiecare zi câte un lucru din acela, nebunesc, cuminte, aproape imposibil, și fă-l. Sunt visele tale, tu ești un vis care încă nu s-a trezit(un filozof spunea cândva că Dumnezeu ne visează și dacă se trezește noi murim, nu s-a trezit, nu e nici timpul tău deci). Fă din tine o armă, din ceea ce ai și ai putea avea. Ar fi multe de spus, dar mi-e imposibil căci nu am mai mult decât Cuvinte.
    Când te-am rugat să fii un picuț bine ai spus că se acceptă, o să se accepte și acum, ce zici R. ? 🙂

    • a trebuit sa citesc de mule ori, si am recitit, ce-mi spui tu e bine, dar in realitate e altceva… nici macar cu imaginile nu mai pot opera ca sa-mi astup realiatea, orice as face, ea castiga, e ca un fel de SUA…:( 😦 😦

      • ….tot ce ți-am spus eu nu a încercat a transcende realitatea: dimineața, frumusețea uneia exterioră forului nostru interior, Iubirea, oamenii din viața noastră, lucrurile de pe acea listă sunt mai posibile decât crezi. Nu cealaltă jumătatea a eu-lui tău te frământă, cea ,,alungată” în vers, deși se substituie realității de care se pare că vrei să te ciocnești, ci palpabilului din tine. Poți reuși să faci toate acele lucruri, totul ține de optică, dar eu nu pot să ajut, deși aș vrea. Să nu crezi că filozofez și spun lucruri de dragul de a spune, tot ce spun e trăit cândva și dacă te vei raporta la primele comentarii vei găsi cu ușurință câteva repere din ceea ce trebuie să înfrunt eu în fiece zi. Să știi că o să îți scriu până o să te fac să vezi. Sunt o adevărată pacoste…:D

  2. Bună!
    De fapt nu cred ca este aşa de „bună” pentru tine…
    Aş vrea să te încurajez cumva însă nu cred că pot… totuşi ai încercat vreodată să „exersezi zâmbitul” ?
    Pare o prostie, ştiu asta însă eu am încercat să zâmbesc atunci când nu aveam de ce şi surprinzător am continuat să zâmbesc mai mult timp.Poate se va schimba ceva şi la tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s