Sambata de sinceritate

E mai greu sa incep decat sa scriu tot ce am de spus. E sambata, martie 2014, poezia se da pe o cafea, da-o la dracu de cafea, si pe ea si cu tot ce are ea, poezia zace la drum de colt de strada in haine murdare, rupta in gura de foame, fara casa si fara un drum de urmat, plec la drum constient ca acolo voi ajunge, dar mi-as da tot la schimb pentru implinirea unui vis si nu imi mai e asa frica. la toate simularie de arta, la toate spectacolele de divertisment oamenii din criza romanicii se duc platesc, se mai duc o data, iar apoi se duc si mai mult si tot ei, aceste categorii se plang ca nu sunt incurajati. penibil, subliniez PENIBIL. la noi, la ceea ce incerc eu sa fac sunt 2-3 oameni care vin, 2-3 oameni care citesc si care schimba locatiile intre ei. la noi e gratis. mereu. trebuie doar sa veniti. nu pretindem nimic. sa veniti sa ascultati cata suferinta pun intr-un text, intr-un rand, intr-un cuvant. e dureros sa scrii poezie cu adevarat. nu comentez despre alte manifestarii. Cineva ma judeca pentru ca scriu la Superblog sau ca am scris un advertorial. Daca nu mai sunt demn de a fi citit, nu mai intrati, telecomanda e la voi, eu sunt acelasi, nu va oblig, nu va pretind absolut nimic, singurul lucru pe care o sa-l fac, va fi sa va invit la lansarea mea. Pace in inimile voastre 🙂

Anunțuri

22 de gânduri despre &8222;Sambata de sinceritate&8221;

  1. Nu e important ce spun ceilalți. Nu e important cine vine, cine pleacă. Important e cine rămâne. CIne acceptă oscilațiile scrisului, ale postărilor, ale stărilor 🙂
    Nu e important cine critică doar pentru a critica. E important cine critică pentru a te ajuta (critică constructivă).
    Ce scrii tu, pe blogul tău, este fix problema ta. Cine vrea să rămână, rămâne… cine nu… nu 🙂

  2. Nu vreau s-o fac pe …criticul. Nici nu pot…. Dar cred că lumea vrea uneori să citească despre tristeţe, alteori despre partea optimistă a vieţii noastre. Poate asta o fi una din cauzele pentru care, mulţi uită să mai treacă pe la tine. Viaţa este şi aşa prea tristă, de ce să mai şi citim despre tristeţe?

  3. Uite, m-am întristat că prostuţul de toporaş a înflorit toamna, dar m-am bucurat ca aceeaşi tufă a înflorit acum două zile. Să nu spui că-s cu capu-n nori (s-ar putea să nu greşeşti prea mult!), dar am multe, multe motive să fiu tristă. Am învăţat însă să-mi găsesc mici bucurii, care mă ajută să merg mai departe: o floare proaspăt înflorită, un zbor de gândăcel…pentru mine astea sunt bucuriile de zi cu zi! Numai bine!

  4. Oare de ce simtim nevoia de sinceritate ?! Oare fiindca NU suntem sinceri ?! Si asta deoarece nu suntem in armonie cu noi insine si pe cale de consecinta…cu intregul.
    Poate ca aici este de facut ceva, ceva mai mult.
    Si totusi, noi oamenii suntem „perfecti” in imperfectiunea noastra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s