Copii cresc si devin urati

Sacrificiu, acesta este cuvantul de ordine. Toti parintii isi iau din timp, din mancare si din placeri si nu stau o clipa sa se gandeasca la asta si le dau tot ce agonisesc o viata sau chiar mai multe celor care vin pe lume sa le faca viata mai buna, dar de prea multe ori aceasta viata a dracu de buna este de fapt a dracu de rea.

Si totul merge uniform cu grijile la pachet fara sa se puna problema pana la 20 de ani daca ura este dinainte insufletita in sangele lor sau apare apoi. Apoi ceva se rupe. Copilul devine urat. Nu mai e amuzant, e nenorocit. Nu mai reuseste sa fie acceptat. Devine doar o chestiune de timp pana cand se vor indeparta si vor ramane asa pana spre sfarsitul vietii, cand e prea tarziu sa se mai schimbe ceva. Nu stiu unde dar copii se fac urati pe parcurs, cresc anii cum cresc rodele-n pom in sens invers si ceea ce la inceput pare bucurie devine incet dar sigur tragedie. Pace in inimile voastre 🙂

Anunțuri

22 de gânduri despre &8222;Copii cresc si devin urati&8221;

  1. dragul meu, mare atentie cu i-urile acelea lipsa ca atrag atentia asupra lor si deturneaza de la sensul mesajului.
    cat despre mesajul textului … eu cred ca aceasta stare de ura si de neadaptare este benefica si fireasca la adolescenta, cel mult pana pe la 23-25 de ani. daca se prelungeste atunci numai e problema parintilor. si nici a societatii. e a fiecaruia in parte.
    copiii trebuie sa fie fericiti si veseli. ce urmeaza apoi e cu totul alta poveste.

    • am stat minute sa ma gandesc daca sa pun i-urile acelea, nu le-am pus se pare, of. e doar a societatii si implicit a fiecaruia in parte. trebuie, da. apoi devine o foarte nerezolvabila problema 😦

      • pe mine nu ma intriga decat faptul ca din 11 like uri nici unul nu a spus nimic… of, dulce superficialitate….
        problema e rezolvabila daca ne uitam cu totii intr-o singura directie: aceea a optimismului si a pozitivismului. dar cum asta nu e posibil platim fiecare din noi tribut tristetii. mai mult sau mai putin. dupa fire si dupa caz.

      • aceasta e o reactie onesta, avizata si apreciata. amara superficialitate, daca ma intrebati pe mine. poate ca unii platim mai mult, poate platim si peentru altii… pace in inima dumneavoastra 🙂

  2. Da, sigur că transformarea este vizibila, dar eu nu aş generaliza. Copiii nu mai sunt copii… atâta tot. Devin oameni care îşi vor propria viaţă, visează la o independenţă despre care nu au încă habar şi resping ceea ce ei consideră perimat. Se retrag de sub o protecţie pe care anturajul lor o face să pară sufocantă … (uneori chiar este). Copiii care devin urâţi nu mai sunt copii. Eu sunt mai visătoare. Încă mai cred că toţi copiii sunt frumoşi. Mai am puţin până la majoratul copiilor… 🙂 Oare atunci ce va fi???

    • sper sa nu ajungeti la constatarea mea niciodata. niciodata. devin oameni din ce in ce mai diferenti, mai inchisi, cu mai multa ura, urasc cu o pasiune nebuna… fac o greseala cand se retrag dar vina e si a parintilor care ii lasa sa-si iasa viata in maini cand e clar ca nu vor reusi si cat si ma cati nu reusesc in societatea asta construita de monetar doar pentru monetarii ei 😦 😦 😦 doamne ce societate avem 😦

  3. E complexă şi delicată problema. Copilul trebuie să fie copil, să se bucure de tot ce presupune asta. Sigur, cu tot cu procesul de educaţie. Ura asta nu apare din senin şi dacă nu e tăiată de la rădăcină, se extinde prea mult şi nu mai poate dispărea.

    • da, da, da. o sesizare justa si greu de disecat la randul ei. radicina are ramificatii enorme si foarte greu de depistat. ura apare din nenumaratele „dureri” ale vietii de astazi

  4. Copiii ajung să fie urâți dacă nu au la bază o educație bună, dacă acasă au văzut lucruri urâte, dacă nu sunt învățați că trebuie să fugă de urât, de rău, de ce e nociv sufletului lor. Societatea îi schimbă pe cei slabi, pe cei care se lasă luați de vânt.

    • nu stiu daca e cineva puternic in societatea de astazi. sau oricat de puternic ar putea fi tot nu ar face fata in societatea de azi, iar educatia celor mici e influentata si usor influentabila

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s