In asteptarea Domnului Page Rank sau cum a fost luni la puterea 5

Da, eu il astept pe inegalabilul Page Rank la categoria a patra dar am vazut ca este de zece ori mai greu ca el sa treaca de la categoria 3 la categoria 4. Poate se gandeste sa treaca totusi. N-am eu multe sa-i ofer dar o cafea ii pot face. Nu stiu daca mai am zahar, vom vedea cand va veni, daca va veni, poate nici nu trebuie sa mai verific.

Luni a fost simplu, aer fara conservantii, fara coloranti, fara e-uri. Aerul a respirat. Luni a fost ca un tren bine compartimentat in plina miscare cu pasageri ce avea un sens, un fel de a exista, un fel de a calatori si a se bucura de tren.

Au mai aparut persoane noi care mai trec pe aici. Le multumesc. Opresc special trenul pentru asta si ma pun in fata lor pentru a avea  parte de recunostiinta mea, daca o vor si daca valoreaza  ceva pentru ei recunostiinta asta. M-as bucura sa fie asa. Am vazut oameni care inteleg toate articolele, parca ii vad cum dau din cap si accepta cate un articol care nu e scris cu toate degetele de la o mana.

Intrebarea de seara: DE CE prind toate inutilitatiile la noi, tot felul de inutilitatii prind in locuri publice, se transforma in spectacol, oamenii incep sa vina, se populeaza, capata un sens, se face o chestie care merge si poezia… poezia nimic, doar chestii mici, neapreciate, de la oamenii care au pretentii ca stiu si cunosc, dar nu vin, nu pun piciorul pe nicaieri unde se citeste. Deci ce (sa) facem???

Anunțuri

35 de gânduri despre &8222;In asteptarea Domnului Page Rank sau cum a fost luni la puterea 5&8221;

  1. Eu nu am niciun rank. Nici măcar zero, pentru că mi-ai luat tot când am trecut de pe blogspot pe domeniu propriu. Nici nu citesc prea mulți ce scriu eu. Ei, și! De aia nu pot eu să scriu, acum.!!!Când umpleam zeci de agende și de caiete, șervețele și margini de ziar, cine îmi mai dădea Page Rank? Cine mă mai citea sau comenta? Nimeni… și cu toate astea am continuat să scriu. Asta fac și acum. Scriu și atât. Nu vreau aplauze, nici comentarii de genul „vai, ce frumos”, nici like-uri puse ca ștampila primarului,deși sincer de astea mai am nevoie când scriu la câte un concurs, unde ești măsurat nu după ceea ce scrii, ci după ceea ce aduni. Cât despre poezie, zic eu că e cam greu de digerat de către unii care caută în online doar divertisment.

      • E bine asa caci ceea ce este cu adevarat grav este scopul cu dintii, si ce mai scop, in definitiv o cifra „scoasa din palaria cifrelor” , de, calcule savante si alte minunatii dar fix minunatia care ne-ar trebui noua, astora mai aproape de fond decat de forma, , tocmai minunatia aceea lipseste cu desavarsire. Cifra in sine poate spune multe si-ntr-un sens si-n altul. Si taman existaenta cifrei deformeaza asteptarile. Am observat ca se cauta volumele , cu cat mai mult cu atat mai bine, deh, volumele pompeaza la cifra, „sa urce cat mai sus si cat mai repede” . Modelul cifrei e un model superficial dupa parerea mea, nici vorba de struguri acrii sau struguri prea sus sau struguri deloc, e vorba ca eu una nu ma simt reprezentata de cifre. Drept pentru care le ignor si continui sa sper intr-o utopie.

  2. Oricum „recunostinta”…n-are nevoie de recunostiinta, nu trebuie recunoscuta…se are pe „ea” insasi…
    Intrebi DE CE ?…Pai au ajuns, cine a „ajuns”, oricum cei multi, sa rezoneze cu inutilitatile…Asta nu inseamna ca fac elogiul pragmatismului, care mi se pare o mizerie meschina…Inseamna pur si simplu ca aceste „nimicuri” isi gasesc loc, au chiar un loc „asigurat”…si pentru asta trebuie sa multumim „stafetei otravite a educatiei” in principal si mai apoi „adormirii” funciare…

    • da, dar mi-ai dovedit pragmatismul. total real.
      da, dar sunt multi si nu inseamna nimic ce fac ei, doar feluri diferite de a ne face prosti. si asta le reuseste. de exemplu: vine cineva face caterinca de tine intr-un club iar tu te duci acolo sa platesti tocmai asta. cum e posibil asa ceva??? sau face caternica pe net: iti pune nnnnn reclame si tu te uiti ca incult. dupa ce te uiti nu realizaezi decat ca ai pierdut timpul dar ce dracu puteai face cu el, asa ca te vei uita si data viitoare si in plus vei imparti cu prietenii de social glumele lui: „ba, stii ce a zis teo in ult episod”. offfffffffff. meschinarie pe fata! hai sa spunem ceva gandit din suflet cu mesaj sa se vada omul cand transpira pt mesaj si cand ceea ce spune are o idee un continut de stari si o finalitate. dar de ce sa facem asta? mai bine ne punem in pat si ne uitam la studuiourile buftea (eu nu mai uit la tv de cativa ani, cam dp la 20) salutare!!!

      • Recunosc…sunt relist…fara sa-mi placa matematica, dar impotriva meschinariei victorioase a peagmatismului…
        In ceea ce ma priveste sustin, pe toate caile : discutii libere, pe blog, in familie…(inca nu vorbesc singur), necesitatea activarii gandirii ca unica cale de CONSTIENTIZARE. Activarea gandirii pasive in prima instanta inseamna iesirea din precaritatea turmei, spargerea tiparelor, arderea trecutului mort si renuntarea la iluzile viitorului. Sant multe de spus…si mai multe de facut.
        Faptul ca suntem bombardati cu nesimtiri, emotivitati interlope, judecati pausale, grobianisme…este deja un truism…Problema este ca ele gasesc ecou in sufl;etele destructurate, golite de continut…

      • da, exact acolo. in cele care nu au alternative si preiau orice ca pe un model si calea de urmat, plus ca efectul de turna se bazeaza pe asta, pe lipsa continut, informatie si constientizare, pe care o subliniez si eu. nu s chiar multe de spus doar sunt greu de facut si nimeni niciodata nu-si va dori ca turna sa se opreasca din directia dictata, prin urmare e logic sa fie greu de facut. suntem bombardati pentru ca nu cumva vreunul sa iasa din rand!

  3. Hai sa o luam altfel. Hai sa schimbam putin unghiul din care privim lucrurile.Hai mai intai sa punem niste intrebari. Cui vorbeste poezia? Cine cauta modul asta de interceptare (o sa-l numesc) Care este motivatia celui care scrie poezie si cat spatiu din fiinta lui aloca acestui fapt, de aici decurge o alta intrebare, care sunt conditiile limita in care ar renunta la ea? Cate din prejudecatile fata de cei in drept sa incurajeze, de consacrati vorbind, ar fi in stare sa depaseasca, avand in vedere o serie de motive („glazuratii” care nu se citesc decat pe sine si pe cei asemenea lor, „incimentatii” care nu mai citesc decat poezia potentialilor rivali,”scepticii” , „batraniciosii”, etc.) Ce asteptari are poetul de la poezia sa?
    Daca poezia vorbeste in primul rand sufletului atunci cred ca toate raspunsurile sunt cuprinse aici.
    Eu cred ca poezia e un alt fel de a fi care nu mai poate tine seama de nicio alta constrangere. Uneori ea se comporta ca un vagabond, vine, pleaca, se reintoarce, iar pleaca. Exista si oameni care nu au alta cale.
    Poezia cred ca este un val. Uneori un val simplu, alteori un val cu giamandura. Valul simplu se poate sparge la tarm, acolo unde vin multi sa se balaceasca in spuma lui dar dupa ce se retrage e uitat fiindca oamenii deosebesc greu valurile intre ele si-atunci se bucura de orice val care li se sparge la picioare in spuma. Sunt insa valuri care se sparg in larg fara spuma, acolo unde nu ajung decat pasarile in zbor si doar privirea incetosata a omului. Valul cu geamandura de regula nu ne ofera bucuria spumei dar e un val pe care il deosebesti usor si il uiti greu fiindca de el aveai nevoie si nu de altul, el a fost acolo in momentul tau de impas. Exista si balize de larg, pentru vapoare, balize de navigatie. Poezia baliza de larg nu sprijina pe nimeni in impas doar il orienteaza. Il ajuta sa-si gaseasca calea.
    Eu valul cred ca este o vibratie a apei. Apa nu-i poarta de grija valului, cat de departe va ajunge si nici cati se vor bucura de el, stransa in chingile vibratiei apa naste valul, valul simplu, valul cu geamandura.

      • Și mie îmi place percepția sănătoasă a acestui qwykx. Ce e de făcut? Nimic. Poezia va exista și există de când există sufletul omenesc. Ca toate celelalte care există, ea poate fi văzută ca un magnet. Fiind magnet sufletesc atrage suflete asemenea. Unele suflete se hrănesc cu poezie, altele cu altceva… fiecare e liber să aleagă. Nu faci dragoste și poezie cu forța 🙂

      • concluzia e de aplaudat in picioare la scena deschisa (sau daca e cu poezia la scena goala) Mereu imi zic ca la viitoarea lectura vor veni mai multi si am idei in a le transmite asta dar mereu vad ca vin aceeasi oameni. poate data viitoare vor veni mai multi!!!

      • cand „literatii” de evenimente publice poetice doresc sa schimbe liniile poate ca vreodata va veni si randul meu. daca nu, sa faci un eveniment intr-o locatie e terbibil de greu, adica e foarte scump, plus ca intr-un oras e greu sa vina lumea 😦

      • Doamne ajuta! adica, pentru alergici, acum suntem 2 cu aceeasi dorinta, si pentru ca, noi Copiii, primim ceea ce cerem, fie ca tot Cerul sa conspire in directia asta! 🙂

  4. eu cand scriu, scriu, turbeaza wp cand pune cantarul pe comentarii si nu-i iese si lui de la mine un prim page-rank/platforma ; lol;

    Pai poate c-ar trebui atunci facuta apologia „Nimicului”. Averm parcuri, avem duminici, avem public cu ghiotura de la mic la mare, ( destui dintre ei gura casca, dar s-a uitat ca menirea unui act de cultura este sa educe, nu sa se adreseze doar lumii lui, sunt destui poeti cunoscuti ca si necunoscuti care sunt aproape muritori de foame daca traiesc doar din asta si nu diversifica sau nu –si reorienteaza capabilitatile. Sorry, nu e drept dar ce mai e drept pe lumea asta? Poate din cauza asta a venit timpul sa fraternizeze si cunoscutii si necunoscutii intr-ale scrisului, si unii si altii intru salvarea metaforei, artei in general. Fara rang, fara ierarhizare, fara orgolii. Ar trebui ceva organizare din partea cuiva implicat miocardic care nu se plange atat, (tu de expl.) si care are talent, cativa prieteni de suflet si un strop de nebunie, contactate org. culturale din oras dispuse sa oficializeze actul, sa agreeze tema si sa asigure cele trebuincioase-prezentarea, logistica poate chiar primaria si sa-i ceara sponsorizare,(pe Phare “organele” au pus mana pe destule programe unele dintre ele cu carcater educativ/cultural si sa sustina caravana macar cu transportul, un serial duminica de duminica. De aceea tema principala trebuie sa fie salvarea Poeziei in sine, prin care ai putea pur si simplu sa te implici ca organizator, de ce n-ai prefata cu poezia ta, creata special in acest scop, pe reprezentantii fiecarei generatii poetice incepand cu modernismul, neo-modernistii, postmodernistii markerii 60-istii, 80-istii, cele doua scoli bine conturate si cativa care ilustreaza mai bine separatiile modalitatilor artistice din ultimul curent pentru a se intelege si aici mersul spiritului epocii- depresia, fragmentarea ei, fie interiorizarea, culmea, prin supraexpunere, fie ermetizrea prin metatexte, fie extragerea ei din realitate prin abstractul fantastic ironic sau sceptc daca nu chiar cinic. De ce nu ai invita chiar niste exponenti ai lor, sa-si sustina singuri propria creatie si de ce n-ar fi chiar in orasele carora acestia le apartin. Asa se va implica si comunitatea si unii dintre ei personal.Pornite lucrurile pe fagas vei avea sustinere. Odata cu poezia cunoscuta va avea o sansa si poezia necunoscuta. Poti face chiar un act dublu, poti intercala poezia intre acte muzicale, folk de pilda pe versurile unor poeti. te poti gandi si la un mod de popularizare, posturi radio locale. Actul de creatie ca un saltimbanc, care nu se vinde pe un pret de nimic, mai bine se da pe gratis! Propuneti o tema dincolo de tine si vei avea si tu loc in ea, daca vei reusi. (nu astepta sa-ti pice din cer, sa ti se deschida usile, nici sa fie usor, implica-te, zbate-te, fa ce poti tu), cam asa vad eu o sansa pentru implinirea dorintei tale. Cum toate marile organizatii culturale sunt conduse politic si fiindca vremurile sunt foarte tulburi, politicul vrea sa disimuleze gravitatea situatiei si sa mentina aparenta moralului ridicat (au indicatii in acest sens de la madam Neuland) asa ca, cu un om potrivit s-ar intrezari o sansa.Nu sunt in acest bastion ca sa iti dau o parere avizata, consulta-te cu cei mai apropiati de “sportul” asta, macar vei afla cum stau treburile in teren si ori vei merge mai departe, ori te vei opri. E important sa nu te minti, ci sa cunosti adevarul. Cum sa-l cunosti daca nu incerci? Ce ai facut tu, e demn de lauda dar, n-ai vazut alturi de cartea ta alte carti de autori recunoscuti cum zac necumparate si ma doare sufletul sa vad la ce preturi ajung sa se vanda, comparativ, nici macar cat o shaorma.E oribil, ca timpurile.
    Stiu ca ti se pare „poezie” ce-ti spun eu aici, dar chiar asta este, stiu ca e greu dar daca acum e asa, cum crezi ca va fi viitorul? stiu ca va trebui sa te lupti singur sau ca si singur si te vei lovi de multe ziduri dar tu esti cel care vrea sa-si promoveze poezia intr-o lume reformata „european”. Boca a spus sa nu-l kilarim pe Ceasca desi el l-a kilarit pe Boca, ca cei care vor veni vor fi si mai rai. Si sunt. Pe timpul lui Ceasca marea majoritate manca raschitoare dar golea librariile cum golesc azi Carefour-urile inainte de sarbatori. Dadeai spaga sa ti se retina orice carte nou aparuta. Cand baietii ieseau la agatat o faceau cu poezia si chitara clasica altfel n-aveau nicio sansa.
    „Poezia ta in fata marilor orase”. De ce nu? Macar stii ca ai incercat.
    Formula simplificata ar fi sa-ti iei un prieten cu un instrument (asta atrage) care sa-ti faca coloana sonora, o masina mica ca sa-ti cari o statie de amplificare si cateva cuburi colorate pe care sa te asezi duminica in parcul tau central si sa le zici.
    Iti mai dau o sugestie, mai simpla. Intereseaza-te la metrou, sa vezi cine se ocupa cu expunerea cartilor in aparatele automate ca sa vezi cum te asezi si tu pe raft. Acolo se cumpara cartlle precum Coca-cola, de cateva ori mai bine. Aviz amatorilor 😉
    In orice caz 12-15 mi se pare un pret prea rezonabil, 9 lei pe e-book ? da, dar nu scris pe spatele unei carti de poezie sau proza. Mai bine o dai gratis si te apuci de plantat panselute.

    qwykx = un romantic cinic dar visator

    “Dintre pasari calatoare ce strabat pamanturile, cate-o sa le-nece oare, valurile, vanturile?
    De-i goni fie norocul, fie idealurile, te urmeaza in tot locul vanturile, valurile.” ;-))

    • da, asa sunt preturile, drepturi de autor sunt minusule, sa trecem peste..
      ideea ta este buna, ca sa nu folosesc cuv somptuoase fara esenta, dar ai nevoie de resurse, oameni si materie financiara, la greu, industria are, dar oamenii ei destul de multi cu ce sa (mai) traiasca?! exlud organizatiile, ele nu exista doar cand e vorba de a lua din bani publici exista, in rest mor si apar peste noapte, sa trecem peste
      ideea cu chitara, da n-a prea iesit la noi deloc. doar recent tanase si miclauseanu au facut o chestie poezie cu chitara pt ca ei sunt niste nume de atata timp, public au, foarte numeros, si le-a iesit.. dar dupa cateva editii ce sa vezi? s-au certat (din alte motive) si s-a dus si ideea asta
      apoi problema mare la unu ca mine e asta: nu mai locuiesc in buc, nu-mi mai permit, asa ca poezia mea moare aici, stiu asta pe pielea mea, e drept ca bucurestiul ar scoate ceva la lumina, dar e complicat…ooff! cu bine 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s