Nunta, de la cuvant la imagine

Mi-a ramas in minte discutia de astazi cu mai multi prieteni despre nunta, despre ce mai inseamna ea, despre cat este interes si cat este pasiune si despre cat mai ramane din ea. Dar nu am crezut ca va fi subiect de blog iar pe principiul deja consacrat, poate si pentru altii, numit sugestiv: „ce face seara din blog”, ceea ce n-am crezut s-a adeverit.

De ce facem nunta?

Facem nunta pentru echilibru, pentru seriozitate, pentru schimbarea mentalitatii, pentru un fel de rutina, probabil inteleasa pe jumatate, pentru a incerca sa fim parte integranta a societatii, pentru a capata un statut si pentru a obtine un anume lucru, sau mai multe, dupa caz, din implementarea la nivelul colectivitatii a acelui statut. Lucrurile, in esenta, simple sunt foarte greu de explicat simplu iar asta se explica neasteptat de bine in cazul casatoriei, in special in cazul casatoriei dintre parteneri cu statut aproape egal. Dar acesta nu e scopul acestei postari.

De ce de la cuvinte pana la imagini?

Pentru ca planificarea este cheia. Si stiinta de a o face este directia de rascucire. Tot ceea ce avem nevoie este ca dorinta sa fie continua, iubirea sa fie prelungirea acesteia, iar posibilitatea de a materializa aceasta iubire sa fie respectata si respectabila. Avem nevoie ca nunta sa existe fara dubii si sa ramana permanent in spiritul nostru. Pentru asta ea trebuie sa fie mereu proaspata, adica sa para ca si cum s-ar fi terminat de foarte putin timp. Asta se realizeaza prin intermediul unui fotograf pentru nunta, care va imortaliza o parte din viata noastra, ii va da culoare, autenticitate, forma si suflet. Si imaginile au suflet daca ni-l surprind pe al nostru. Sau cel putin asta e parerea mea.

Cine nu si-a pus vreodata intrebarea cum va arata nunta sa? Sau cine nu si-a facut macar un singur scenariu cu nunta, cu oamenii trecand la costum prin fata sa, cu tonele de emotii care prind glas si ii lasa pe purtatorii nobili de emotii fara glas, la propriu, fireste, cu locatia evenimentului, cu felurile alese de mancare, cu dansul tuturor, cu toata povestea asta frumoasa, costisitoare si pe jumatate justificata. Si dupa asta unde se duc toate imaginile acestea? Da, raman in fotografii, in videoclipuri, raman in memorie la fel cum erau si inainte de a trece prin faza de materializare. Sunt la fel de vii ca inainte de a se prodiuce sau la fel de moarte. Diferenta nu e neaparat clara si nici nu e cazul sa o punem in balanta.

Ne casatorim pentru ca simtim. Nu e rost de verbul „a trebui” aici, nici de verbul „a vrea”. Daca simti, o faci si traiesti cu ea si din ea. Incepe din idee, trece prin cuvant si prin materializare, si ajunge in memorie. E o fotografie cu doua parti care se pot vedea privind in directia buna. Nu pomenesc nimic despre cum se organizeaza, e vorba aici de simtire, de ceea ce inseamna si de ceea ce ramane.  Tine doar de noi sa o facem fix cand trebuie si nu de dragul evenimentului in sine. Tine de noi sa stim ce si cat valoreaza si mai ales cand e perioada in care ar putea sa aduca un plus in relatia noastra sau sa ii definitiveze forma

Cum se pastreaza vie nunta/casatoria?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Nunta, de la cuvant la imagine&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s