Linistea ucide

Un vers fara scop e singurul scop al lui, rimam imperfect de mic fara sa realizez de ce si unde ma va duce, linistea asta e un soare care un (se) vede, alta zi imperfecta, o coala, mereu alta de fapt are unghiul de fuga perfect calculat si rational, totusi nimeni su scrie calculat, e dureros sa fii calculat de ceea ce rezulta din imperecherea gandirii cu o foaie mereu alba, dar tu scrii si noi scriem, sa scrii e ca si cum te-ai uita in oglinda, mereu esti tu si in rest nimic, te vezi pe foaie, dar nu e nicio urma, deci cine scrie? si mai ales de ce in acelasi fel fara sa inteleaga ca nu se va schimba imaginea din oglinda cata vreme ea ramane, e la fel ca si coala, nu e alta dar toate nu sunt la fel, scrisul e diferit, oamenii sunt aceeasi, unii scriu, unii se vad, altii nu scriu de ce sa se uite sa vada daca se recunosc???

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s