O tanara si-a intalnit marea iubire in sectia de politie. El era cercetat pentru droguri, despre care nu i-a spus nimic nici in ziua de astazi, daca consuma, daca vindea, dar nici ea n-a mai intrebat asa ca toate s-au rezolvat. Ea era acolo pentru un apel la 112, apel care s-a dovedit a fi fals si pentru care a trebuit sa suporte consecintele.
Prima data el i-a rezolvat o mare problema, aceea de a privi lucrurile mai de la distanta pentru ca devenise orbita de furia pentru familia ei, in special pentru fratele sau pe care nu-l suporta pentru modul cum fusese tratat cand era mai mic de parintii sai. Nu si-a putut scoate asta deloc din cap, dar el a invatat-o in timp sa aleaga clipa si s-o traiasca pentru sine, pentru nevoia lor de a se conecta la clipa in acelasi timp. Cand vorbea cu prietenele ei spunea ca e imposibil sa nu nu se marite cu un om ca asta. Reusise cumva sa lucreze cateva luni afara si apoi incepuse o afacere mica, un fel de bar ceva mai nou cum vazuse pe afara si lucrurile aveau un sens. Pentru ca si-a dat seama cand vedea acest sens ca oamenii se schimba dim mers cand simt sa o fac, nu cer nimic pentru, nu cer recompense, nu se asteapta la cadouri si lucururi materiale, doar traiesc bucuria iubirii intr-un sens total al prezentului. Mereu isi repeta „cum sa nu iei de barbat un om ca el” pana cand propunerea a venit intr-o zi ce ii gasise prinsi cu niste facturi care nu se potriveau, cu ceva marfa pe care nu aveau cum sa o vanda, Lucuri care poate pe altii i-ar fi putut face sa se imbolnaveasca pe loc, dar aici lucrurile au luat o cu totul alta directie iar el i-a cerut mana intr-un decor unic: hartii si cutii de marfa, sticle si mese rasturnate, dar nimic nu avea cum sa strice momentul. Dupa asta s-au asezat langa usa si au vorbit ca nunta lor nu trebuie sa aiba nimic in comun cu dezordinea sau cu lucrurile lasate la voia intamplarii, asa ca au contactat o firma organizare nunti de care auzisera numai de bine de la oamenii care veneau prin bar si le suradea ideea ca ei sa aiba nunta perfecta. Auzisera multe lucruri frumoase despre cei care aveau sa le faca nunta asta perfecta un moment unic, asa cum si trebuie, mai ales ca ii apreciau pentru ca fac asta tot in familie fiindca este vorba de doi tineri care si-au pus pasiunea in slujba clientilor si dragostea pentru perfectiune si absolut nimeni care a luat vreodata legatura cu ei, n-a regretat.
Momentele mari se ivesc din gesturi mici in locuri mici cu oameni, aparent mici. Dar ei isi fac treaba intr-o maniera ce nu poate fi redata in cuvinte mici asa ca este nevoie de o alta poveste de iubire plecata din lucruri mici ca modul de a face lucuri mari sa-si intre in rol.
Cu alte cuvinte, momentele mari ii cresc pe oamenii mici. Si cei ajunsi mari vor creste in jurul momentelor mici. Pana la urma, viata este ceea ce ti se intampla cand tu esti prea preocupat sa-ti faci planuri.
http://fiiputerea.wordpress.com/2014/06/01/de-ce-urasc-oamenii-ziua-de-luni/
adevarat cum ai spus 🙂
Frumoasă poveste 😀
🙂 salutari si multumiri
😀
[…] Alma, Insomnii, Intre vis si realitate, ChGabriela, Elena Dragomir, kriozenit, Răstimpuri, Denisa, Ratzone, darklorelei, natycalinescu, Stări efemere, adeenat, File de jurnal, Ştefania, Drumul Racului, […]
[…] Alma, Insomnii, Intre vis si realitate, ChGabriela, Elena Dragomir, kriozenit, Răstimpuri, Denisa, Ratzone, darklorelei, natycalinescu, Stări efemere, adeenat, File de jurnal, Ştefania, Drumul Racului, […]