Cum se construieste povestea din copac

Unele lucruri au parfum de natura si ea nu se spala, nu se ascunde si nu tace. Vorbeste in noi in fiecare secunda si ne intreaba de ce am plecat de langa ea. Ne-am mutat intre ziduri de betoan ca sa uitam fara sa stim ca asta  nu e posibil si mai ales ca prin asta moare si o parte din noi, acea parte prin care anii au trecut si nu au facut zgomot, nu ne-au spus cine suntem si incotro ne indreptam. Doar ne-au lasat la voia intamplarii si acum zidurile au venit peste noi. Am crescut, vedem asta, avem facturi si factori de interes sau factori de urmarit in viata. Pe cine urmaream cand ne urcam in povestea din copac, opream ceasul si stiam cine suntem acolo. Au ramas doar amintiri de cand toate povestile cresteau in copaci, se decojeau si se mancau.

Nu trebuia sa construim nimic, acum construim orice in afara de a ne construi pe noi. Avem de obicei tot timpul dedupa sa ne para rau. Voi stiti macar o zi cand nu v-ati gandit ca nu stiti cine sunteti? Cine construieste povestea de altadata si mai ales cine joaca acum in ea? S-a construit ceva peste sau doar s-a amestecat aerul si apa.

Dar gata ne-am construit sa nu mai construim povesti in cap. Acum avem cladiri, avem blocuri, avem institutii, avem case, avem mobila din ea, avem tablouri pe peretii, orase care se misca, oameni care le fac sa se miste, construim lucruri care se misca, isi schimba forma, intrec viteza imaginatiei, lucruri care se uita la noi si care nu reactioneaza, construim la scara larga in regim de opera la minut constructii civile si industriale intr-un stil modern si ecologic, dar toate acestea nu au nevoie de noi. Pentru toate acestea ai nevoie de scule electrice si atat. Mai ramane se vedem daca cei care fac lucrurile astea suntem chiar noi. Timpul se uita in jos, trece pe silentios si ne spune doar dupa ce a trecut de noi. Cateodata ma gandesc sa ii bat obrazul, poate se razgandeste si ma lasa sa-mi mai construiesc o alta poveste intr-un alt copac.

Daca nu ma lasa o sa-mi dau seama de ce nu o face: pentru ca ne-am imbolnavit de confort si de comoditate. Orice lucru trebuie sa se miste, sa zboare, sa aiba gust de plastic sau de fier nou si sa para ca scos din cutie chiar daca a fost doar restaurat pentru ca astazi, in 2014, gasim solutii la solutii de amenajare a timpului, a casei, a  instrumentelor din ea, a necesitatilor noastre provocate de confort si de comoditate, practic astazi gasim solutii de schimbare a vietii in mod definitiv si irevocabil. Tot asa nu o sa aflam niciodata de ce, iar argumentul ca am fost setati sa ne dorim asta si sa sacrificam anii din viata noastra, nu mai merge, a obosit, a iesit din uz, si ma tem ca el nu poate fi restaurat de niciun specialist din acest macrounivers care ne depaseste puterea de intelegere.

Oricum cu cat mai adanc parem ca intram in scoarta lui, cu atat mai multe intelegem ca trebuie sa stim. Dar oare de ce? Nu erau de ajuns doar clipele cand nu purtam ceas? Am ajuns sa inventam echipamente si solutii pentru ca dorim sa fim statici, de piatra, dorim sa inghetam lumea cu tot cu noi. Dar daca am facut-o deja si acum vorbim din ipostaza asta fara sa ne dam seama? Cu bine🙂

4 gânduri despre &8222;Cum se construieste povestea din copac&8221;

  1. Wow! Acesta a fost un fel de advertorial? Extraordinar. Felicitări şi pentru poveste şi pentru modul in care ai făcut …publicitate unor ..scule electrice. Sunt fără cuvinte.

    • da, acesta este un advertorial. nu sunt incantat ca fac asta, o fac, am invatat sa o fac, saru mana dumneavoastra. eu incerc sa fie cat mai bine si pt cei care au link ul si pt cei care citesc. ma bucur ca mai inteleg oamenii🙂

      • …de ce să nu fii încântat că poţi scrie advertoriale? Mulţi nu o fac că nu ştiu, altora nu le plac, citesc şi eu articole pro şi contra, dar rar, foarte rar am găsit astfel de încadrări şi dacă nu ar fi fost linkul evident cred că as fi lăsat un comentariu despre poveste care e fabuloasă. Sunt încântată şi mă bucur că poti scrie astfel.

      • eu sunt indiferent. adica pt mine au trecut lucrurile de care imi pasa demult. noi cei care scriem asa ceva suntem denumiti in fel si chip pe net pentru ca scriem pe nimic, si asta e cam adevarat. multumesc pt reactie foarte mult🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s