Pune-mi dorintele in gheata

Stiu ca toate bauturile cu gust de fiinta umana se tin in gheata. Asa ca merg la un bar care mi-a facut de prea multe ori semn sa nu il ocolesc, ma prind de culoarea lui si incep sa ma invart prin tot ceea ce ar putea fi. Dar dace asta chiar se intampla?

Incep sa-i simt vibratia si forta, parca ma ridica din mine, parca simt cum as vrea sa ma bucur de o bautura rece ca distanta dintre mine si dorintele mele. Bautura cu gheata pisata se scurge in corp ca un sarut care nu se termina niciodata. E atat de real sa simti cum te cuprinde forta ei si sa o lasi pur si simplu sa iti sedeze corpul. Corpul meu e real sa tot ceea ce spun a pus stapanire pe mine si vrea sa faca din asta un experiment de promovat la TV. Dar aici e atat de multa lume care isi lipeste dorintele pe fundul unui pahar de licoare aleasa intr-un cadru de seara care respira emotie si sensibilitate asa ca nu am cum sa-mi las ratiunea sa ma scoata din acest loc. Luminitele se joaca in glasul lor domol pe invelisul exterior al dorintelor mele si ma vad nevoit sa mai comand un cocktail cu gheata carbonica, doar pentru a-mi accentua stare de amortire. Ba as putea sa fac din asta propriul meu spectacol, propriul dans cu senzatia de a consuma sau nu, propria stare de fierbere constanta.

Ma joc involuntar in fum ca si cum am venit pregatit pentru asta, ca si cum locul acesta ma recunoaste de fiecare data cand trec pe langa el si nu intru si acum imi arata de ce este in stare si in acelasi timp ce pierd. Dar mai am nevoie putin de ratiunea si de realitatea mea imobila, pana sa trec in lumea care face valuri in mintea mea si al carei coridor de trecere este printr-un calup de fum.  Oare ce ar fi daca as mai comanda un cocktail fara sa il beau? Poate ca doar asa mi s-ar topi dorintele mai repede si m-ar lasa sa plec, sa refuz jocul de lumini si gustul de pericol ce pare ca se ridica pe peretele din spatele meu, desi la inceput pareau doar oameni care plimba lazi de bautura cu grija dintr-o parte in alta a magaziei din spate. Cand starea de pericol pandeste la usa, trebuie sa intri prin fata si sa ai de partea ta factorul timp.

Acum mai am o aroma la gheata in fata care danseza cu creierul meu pe peretele din spate. Si acolo nu e nicio muzica. E muzica dintre dorinta si gust, dintre bar si mine si prea multa stare de incertitudine. Prea mult timp in care n-am dat mana cu locul acesta m-a facut acum sa nu-mi recunosc culoarea trupului, drumul spre iesire si nici motivul pentru care am intrat. Nimic nu-mi vorbeste cand imaginea scade proportional cu licoarea din spatele fumului.

Seara asta m-a acoperit, mi-a redat continutul, m-a repus pe picioare. Cum sa te mai gandesti la maine cand astazi ai fost inchiriat de un cocktail cu gheata intr-un loc ireal de frumos?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s