Responsabilitate in toate directiile

Am ramas atat de mic. Colegii mei au deja micuti si eu ma uitam cu o neintelegere demna de secolul vitezei la ei. Oare cand s-au  intamplat toate acestea si mai ales am ramas atat de in urma cu tot ceea ce are legatura cu un copil.

Ne-am reintalnit pentru un ceas sau doua. Noi si doua foste colege cu micutii lor. Mi-am dat seama ca timpul nu iarta nimic. NU repara si nu ajuta. Doar taie in carne vie. Colegele au invatat inainte de orice responsabilitatea unui suflet care are nevoie de foarte multe. Are nevoie de 24 de ore din 24 din viata ta in fiecare zi. Are nevoie de protectie. Are nevoie de siguranta ta care sa o genereze pe a lui. Are nevoi e de jucarii, are nevoie de timp, foarte mult timp in care sa nu simti ca timpul trece, are nevoie de un patut, de antemergator, de un carucior, si poate de o bicicleta peste un timp.

Oricum timpul nu se opreste asa ca poate deja are nevoie de toate acestea. Are nevoie ca ele sa fie cu garantia pe care el si-o ia prin intermediul parintilor, are nevoie sa fie in centrul atentiei, indiferent de context sau de temei, valid sau nu, nici nu conteaza. Are nevoie ca tot ceea ce am scris mai sus sa fie sigur, sa fie de calitate, sa fie suficent de scump ca sa evite orice indoiala. Da, scump, pentru ca asa se garanteaza lucrurile de valoare. Are nevoie ca parintii sa stie cine sunt, care e rolul lui in familie si care sunt lucrurile de baza si mai ales cat rezista ele, fiindca, la fel ca si produsele necesare dezvoltarii micutului, si aspectele de ordin sentimental si organizatoric au menirea de a stabili parcursul unei familii, in care cel mic devine automat motivul pentru care se pleaca si pentru care se vine cat mai repede.

Toate astea poarta o eticheta: responsabilitatea

Siguranta produselor lui stau la baza vietii dumneavoastra, a relaxarii si a certitudinii. E mai bine mai sigur decat indoielnic. Mai bine ceva care sa dureze mult decat ceva care aspura caruia sa planeze mereu indoiala.

Oare cand ne-am facut mari? Si cum s-a intamplat asta?!

7 gânduri despre &8222;Responsabilitate in toate directiile&8221;

  1. Excelent post, Ratzone. Aproape că ești pe cale să scrii volumul de ce iubim copiii. De Radu Cîrstea, nu de Cărtărescu.
    Personal, înțeleg starea asta de ”și cu mine cum rămâne? eu ce-am comis atât de rău, încât să nu fi fost izbăvit de grava întrebare – eu ce-am făcut până acum, de n-am apucat să fac măcar un copil?”
    Prietene, copiii se fac în 5 până la 15 minute. Turme întregi de mamifere fac copii, respectând perpetuarea speciei. Oamenii fac copii din varii motive. Că n-au găsit altceva mai bun de făcut. Că așa au fost educați în familie, să ducă numele mai departe. Că, pur și simplu, au neglijat să folosească un banal prezervativ. Că, neavând posesiuni, consideră că obțin una, prin copil (cei care zic MI-am făcut un copil). Foarte puțini, foarte, foarte puțini semeni de-ai noștri fac un copil ca să-i transmită acel ceva, incomplet conturat și realizat în propria copilărie. Foarte puțini fac un copil fiindcă au înțeles ÎNȚELESUL cuvântului copil, au curajul să-și spele și ispășească păcate dând naștere unuia, se înhamă la supliciul A DA NAȘTERE UNEI FIINȚE EGALE CU SINE încă de la naștere, care s-ar putea să-l surclaseze, umilească, nege, părăsească, la un moment dat, pe părinte.
    După mine, cutezi a da naștere unui copil, când ești sigur că poți să-ți dai viața la corectură. Altminteri, e o problemă de fătare și-atât.
    Așa că nu te mai frisona emoțional pe lângă fostele tale colege care cumpără pătuț și antemergător.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s