Poemul cu diacritice

Pentru ca se apropie seara la mine mai repede decat de obicei am postat un poem pe distinsa retea de socializare, poem care mi-am spus ca nu va fi prins in mrejele facebook-ului, dar apoi am realizat ca viitorul e acum si ca eu nu exist fara facebook, desi urasc asta din toata puterea, iar acum il postez si aici… Salutari

cadru
fantoma corpului meu se apropia…
trecuseră 13 luni de când îl pierdusem
un corp din 24 de stări fără aer, fără cer, fără casă
ma obișnuisem să-i uit pe toți
dar acum nu ma lăsa

s-a intipărit ca un martor al tuturor celor uitați
vocile lor erau o parte a singularului din mine
nu puteam să trec pe lângă un zid
sau pe lângă un far
fără să vad cum sunt urmărit
țipătul unei pete de sânge
ochii unui cadavru proaspăt
gustul unei cine din fiecare ingredient al sau

toate corpurile au o imagine care se mișca
nu poți fi lângă corpul tău
fără să-l simți cum se mișcă
insă pentru toți cei pe care îi uiți
el nu se mai mișcă demult

puteam să mă confrunt cu asta
fantome pe jumătate născute
din tot ce s-a terminat
mă acuzau că am fost acolo
însumi martor la tot ce nu puteau renunța

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s