Toata apa din put

Uneori lucrurile nu sunt ceea ce par la suprafata sau poate e prea lucioasa si aluncam prea usor in afara perimetrului. Perimetrul ni-l impunem, dar o facem tinand cont, din pacate, de prea multe conditii si limitari care in loc sa conduca la secarea lacului nostru de griji si probleme, se transforma in apa de ploaie si lacul isi iese din conditia sa si pleaca sa vesteasca alte stari si alte drumuri, la ceas de seara, despre ceea ce se ascunde in el.

M-am gandit si acum cand timpul pare oprit in vopseaua de pe peretii cat de mult as vrea sa  scot din mine tot stresul, toate lucrurile care ma tin pe loc, toate obstacolele, toate problemele, sa pun o pompa submersibila, un furtun cat mai lung si sa arunc toate astea cu o presiune foarte ridicata, exact cum arunca apa o pompa de calitate de la o adancime foarte mare, pentru ca sigur in mine sunt ascunse in cele mai reci si intunecoase locuri toate lucrurile pe care le-am enumerat mai sus. Si am facut comparatia asta pentru ca e total acoperita de adevar, total fondata si in acelasi timp o solutie excelenta prin care sa devin mai usor si mai impacat.

De la distanta pare simplu sa te uiti cum scoate o pompa buna apa, te face sa crezi ca ar functiona la fel de bine si in cazul omului daca ai gasi un adaptor suficent de abil incat sa faca trecerea fara sa puna intrebari. De fiecare data cand ma apuc in gradina sa ud plantele de sezon ma gandesc la asta, de fiecare data cand iau furtunul si vad cum iese apa, parca vad cum toate cele ce ma tin pe loc, ma tin inchis, ma tin blocat, ies, se duc, intra in pamant si nu mai apar niciodata, Si poate, cumva, din ceea ce iese, apare o planta sau un fruct curat, bun, hranitor, nepoluat.  Imi zic ca se poate asta si in cazul meu si ca nu-mi trebuie decat o pompa noua si mult curaj. Mi-ar mai trebui si un spatiu in care sa nu-si faca nimeni aparitia si gata, experimentul meu ar avea sens si incercarea asta n-ar mai parea sinucigasa sau, intr-o oarecare masura, o forma de disperare constientizata. Insa pana sa ma intalnesc cu doza imensa de curaj de care am nevoie pentru ca experimentul sa nu fie un rateu de proportii epice, trebuie sa-mi dau seama daca se merita investitia, adica daca putul pe care vreau sa il eliberez are ceva de oferit plantelor din jur, adica oamenilor din jur, daca ii poate ajuta cu ceva, daca ii poate face mai constienti de sine, mai echilibrati si mai rationali, iar asta necesita destul de mult timp.

Ce-ar fi daca toate ar intra asa de repede in pamant precum o face apa scoasa din put in fiecare seara cand  imi lasa timp sa ma gandesc la asta?!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s