Ne privim pe noi cand privim la altii

In fuga noastra disperata dupa materie si material, dupa hartii si cecuri cu multe zerouri la sfarsit, dupa picioare lungi si goale sau dupa roti cu sute de cai putere am uitat cine suntem. Am uitat dinainte pentru ca ne intereseaza doar ce suntem. Dar cand se trage linia cu aceeasi culoare in cazul fiecaruia dintre noi, credeti ca vom merge pe drumuri separate, ca cei care s-au bucurat de aspectele materiale, financiare si practice ale umilei noastre existente pe pamantul acesta vor ajunge intr-un loc diferit fata de cei pe care i-au facut sclavi, fata de cei pe care i-au batjocorit sau i-au facut sa-si inghita in sec zilele, orele, minutele si secundele?! Refuzam sa vedem dincolo de propria persoana si asta nu se poate corecta, pentru asta e un pret corect si nu avem cum sa nu-l platim fiindca totul se plateste intr-o viata de om, intr-un fel sau altul, fie ca cei din jur au posibilitatea sa vada asta si sa-si exprime liber parerile despre faptul in sine, fie ca se petrece totul inchis, in sufletul celui vinovat de prea multa stima de sine, ridicata la nivel de pacat greu de sters cu buretele, greu de iertat, si in mod absolut sigur de netrecut cu vederea.

Noi pretindem ca ni se cuvin toate fara sa cercetam de ce si cum am ajuns la concluzia asta. Nu ne pasa pentru ca valorile noastre s-au rasturnat, in afara de noi nimeni nu se mai poate ridica la acelasi nivel si ignoram orice. Ignoranta este o crima moderna, derultata in slow-motion si care a cuprins lumea intreaga fara ca cineva sa caute o iesire. De ce sa ne comportam responsabil, uman, firesc cand putem sa calcam in picioare si sa nu recunoastem ca a fost urma noastra, iar daca cineva incearca sa ne provoace la o confruntare pe tema aceasta, sa raspundem cu injurii si violenta pentru ca atat am fost construiti sa posedam, pentru ca n-am vrut sa vedem ca in jurul sunt oameni asemanatori care au nevoie de noi. De ce cineva sa traiasca daca are atatea crime la activ din spatele unui birou, din spatele unei mastii? Cred ca raspunsul corect este urmatorul: nu depinde de noi sa hotaram asta. De unde atata ura cu care sa aplicam legea impotriva semenilor nostri indiferent de ceea ce au facut altora ca noi?! Candva, cumva, cineva, aici sau acolo, direct sau indirect, le va indrepta si daca nu apucam sa stim asta, macar sa o simtim sau sa avem incredere ca se va intampla. Pentru ca cineva sau ceva in lumea de astazi ne face foarte mult rau, am invatat sa urmam exemplu si ne-am trezit ca suntem animale. Nu credeti? Uitati-va in jur, uitati-va pe continentul African, uitati-va ca oameni nu stiu diferenta intre Maroc si Libia si totusi stiu sa ucida cu un cutit fara vreo remuscare, fara sa aiba nevoie de o a doua lovitura.

Cine suntem noi de am ajuns aici, atat de crunta sa fie lumea incat sa nu putem respira fara sa punem ura in acest simplu gest?! Manipularea si dezinformarea conduc inevitabil la ura si nici de asta nu avem timp sa ne convingem ca trebuie sa ucidem, cu gandul sau cu fapta, pe oricine indrazneste sa ne contrazica. Ce fel de lume e asta in care ne ucidem familia, prietenii si plecam in alt oras gandindu-ne doar la cum sa nu fim recunoscuti pe strada?

Ura este si din nestiinta. Nu stim si nu planuim sa stim vreodata. Nu citim. Avem retele de socializare care,de fapt, urmaresc sa ne controleze, stim asta, acceptam asta ca pe un dat doar pentru a ne mentine vie iluzia ca suntem altcineva pe un profil si ca putem sa parem mai interesanti decat suntem cu adevarat. Interesant este un cuvant gol sau in cel mai bun caz este asemanator cu o nuca stricata. Revin la ce am spus mai sus: NU citim. Ceea ce numim literatura acum  reprezinta o forma de boala sociala unanim acceptata. NU vrem sa vedem de ce s-a intamplat si cum s-a intamplat. Preferam genul SF, gen pe care nu l-am putut intelege niciodata si in mod cert n-o sa ma apuc acum. Nu citim istorie ca urzica ASPRU. Nu poti convinge pe cineva sa citeasca versiuni imbinate intr-o forma diferita pentru notiunea de iubire, sau de bunatate, sau de umanitate, trasaturi care stau la baza numeroaselor carti de Max Lucado, prezentate sub forma relatiei puternice dintre om si Dumnezeu, cand, in fapt, ele ar trebui prezentate ca structura de baza pentru iubirea dintre om si om, in toate formele ei, lucru care ar face ca omul sa realizeze ca adevaratul OM, ca fiinta absolut spirituala, e exact cel de langa el care ii seamana perfect si prin care isi poate justifica existenta. Aceasta este o lectie importanta pe care o inveti daca ai rabdare sa cercetezi fiinta umana, in deplinatatea functiilor ei, convertita doar la iubirea fata de ea insasi, inlocuind, totodata, prin asta, notiuni precum credinta sau religia.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s