Nu e loc de poezie

E ziua mea de poezie fara nicio alta directie. Cateodata ai nevoie sa te faci prost, sa-ti blestemi zilele in care scrii, ca sa intelegi ca poezia nu e poezie, iar daca asta ti-e drogul, atunci cauta ceva care te ucide precum poezia, pune-l in locul poeziei, si in curand acel ceva o sa devina poezia ta. E singura realitate in care poti vorbi despre poezie ca si cum ar exista. In rest, mult fum, drum lung, se merge incet, se priveste orasul de sus ca si cum te-ar accepta ca statut si status (social). Ma vindec, asta incerc sa (va) spun, am (mai) crescut de la un timp, mi-am dat seama ca nu ma cunoaste nimeni si ca trebuie sa ii cunoasc altfel pe altii, refuzand din start sa ii mai cunosc, si sa imi cunosc forma mea de poezie, distanta dintre cea reala si forma mea, pe care o imbratisez, o respect si careia ii aduc multumiri.

Trebuie sa invatam din mers, cine sa explice lucruri care dor adanc adanc cand nu e timp sa le repetam pana le invatam, dar continuam sa stagnam in greseli, dorinte si ganduri, unele sunt pansament, altele sunt pamantul care acopera gropile.”Drogu” poate fi pansament daca stii sa te citesti in el, daca iti vezi trupul in timp ce stai imbracat in fata lui si el nu vrea decat sa-ti faca bine, un gri linistitor care s-a nascut sa iti fie indicator.

Cauta poezie in forme simple. Nu te mai gandi sa scrii sau la ce va fi dupa ce vei scrie, gandeste-te ca scrii prin ceea ce faci, cine esti si de ce esti, gandeste-te ca daca ai gresit in cine esti, nimeni nu te mai scoate de acolo, n-o sa vrea asta chiar daca poti promite multe, o sa mori exact la fel fara sa fie timp sa traiesti ucis de poezie. Iar eu nu mai vreau asta, nu mai sunt dispus sa nu mor din asta. Mi-am gasit forma de poezie. O traiesc asa cum e Forma asta nu se pate ajusta. O gasesti, o iei, si te bucuri ca exista. Nu mai scrii, nu mai citesti minciuni despre cum e sa scrii. Forma de poezie iubita poate fi intelegerea ca nu exista sau ca nu mai exista pentru ca s-a scris deja si tu nu poti sa ii copiezi pe altii pentru ce ceva din tine nu te lasa. Si atunci cauti forma asta, o numesti poezie, te bucuri ca ai inteles si astepti urmatorul timp liberi sa mai publici un post pe wordpress.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s