Optiuni (sau lipsa lor)

S-au implinit trei ore de cand acest titlu isi asteapta continutul si el n-a mai aparut. S-au facut aproape patru, intre timp, dar nu este nimic in neregula, nu sunt conditionat decat de cele cateva fraze care asteapta in parcare. Vad ca nu sunt speriate de numarul de ore. Si pentru ca nu scriu dupa vreun scenariu, si n-am nevoie de cuvinte-cheie, mi-am permis sa imi tratez blogul ca si cum ar fi al meu. Si se simte bine.

Primul cancer pe care il remarc este urmatorul: cum e posibil ca sa fim atat de prosti? Stiu, e general, nu e corect sa spun asta, dar majoritatea bate orice grup care demonstreaza cu fapte ca nu e asa. Pe youtube poti vedea ce prefera consumatorul roman, cat e de meltean, cat e de retardat, cat e de prosta o stundenta la medicina in an termina care nu stie nimic despre organe, cat e de „la moda” vlogul, un aparat al unor pustii de gimnaziu, se pare, urmarit de categoria din care face parte si nu numai in exces, viitorul suna al dracului de rau, de fapt nu se vede, se vade incultura prin tentativa nereusita de umor. Ma intreb oare ce vedeti la ei, de unde sute si mii de oameni sau zeci de mii de oameni care sa caste gura si sa asculte toate aberatiile unuia care n-are nimic de spus. E la fel ca in muzica. De fapt ceea ce se numeste muzica e de fapt boala. In rest, exista muzica autentica. Dar pe ea n-o baga nimeni in seama, in goana dupa infectarea cu lucruri care nu exista, nu conteaza, nu spun, nu creeaza nimic. O pierdere majora de timp. Continuati, va rog! N-o sa va dati seama cat rau va face decat atunci cand nimic nu mai poate fi schimbat.

Discutia din aceasta dupa-amiaza cu mama a fost despre optiuni si despre cum ele pentru mine si pentru noi au intrat la egalitate cu zero si joaca un meci cu multi oameni in minus pe care l-a pierdut din start. Dar in timp ce jocul se joaca fara sa am ce sa adaug sau sa retrag, are timp sa imi faca fire albe in par. E prima data cand scriu asta, dar nu va fi ultima data. Vorbim. Despre ce mai putem face ca sa suparvietuim, cum sa legam bastia mai bine ca sa nu cada nimic din ea, chiar daca e putin/aproape goala. VOrbim. Nu mai sunt optiuni pentru oamenii batrani sau care au realizat prea tarziu. Nu mai am nici 16 si nici 18, am ales gresit mereu, pana acum cand am realizat ca exista ceva care nu e deloc gresit, iar pentru asta trebuie sa trag un pic mai mult pentru ca la fel imi doresc si eu. Vorbim. Vor urma luni ceva mai complicate, mai dificile care, pe tabela de marcaj, nu vor aduce lucruri semnificative, dar le vor aduce in mine si pentru asta ma voi pregati cum se cuvine. Si vom mai vorbi…

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Optiuni (sau lipsa lor)&8221;

  1. Încearcă să fii mai puțin pătimaș, când scrii. O mare maestră a scrisului românesc mi-a zis că, la sfârșitul poveștii, nu au decât să plângă cititorii. Autorul, nu. Și nu vorbim despre luciditate, ci despre tehnica scrisului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s