Organismul nu mai luptă

Îmi este foarte greu să mă mai ridic după ce primesc o lovitură fizică. N-am forța necesară. Si e atât de curios acest fapt pentru că acum ceva ani, să fie cam cinci sau chiar șase, aveam într-adevăr forță fizică, iar pentru asta stau mărturie zecile de kilograme pe care le ridicam, la propriu și la figurat, zi de zi, șase zile pe săptămână, zece ore întregi pe zi. Pare atât de mult. Ce vă spun e real, cred că n-aș mai fi în stare. Ba chiar sunt absolut convins de asta. S-au schimbat atât de multe în anii aștia, m-am schimbat, n-am pic de rezistență, cad la primul fir de lucru mai greu sau mai serios. Ce vreau să spun prin lovitură fizică? Lovitura fizică e momentul când am dureri la care nu știm cum să răspund. Am renunțat la pastile în urmă cu un an și jumătate pentru că am înțeles care este principiul lor și am crezut că e singura cale să-mi dirijez durerile.

Sunt sensibil într-un mod cu totul și cu totul exagerat, așa am fost de mic, apoi am devenit rezistent, m-am călit, m-am învățat atât cu frigul cât și cu căldura, m-am învățat să dorm puțin și să muncesc mult. Între timp am facut 24 de ani și 9 luni. Sunt ca un copil. Sau chiar mai ușor de atacat. Orice adiere de vănt mă pune la pământ fără să se obosească prea tare. Corpul meu nu mai luptă, a uitat cum e să facă asta, poate că are dreptate și eu nu-i dau motive s-o facă. Nu gândesc sănătos, nu acționez total sănătos, deși am învățat, în toți anii pe care i-am derulat fără să-i pun la socoteala în mod real, că singura cale de a acționa total rațional față de sănătatea trupului meu este calea naturală, fara, chimicale, coloranți sau mai știu eu ce prafuri care fac minuni când ating apa.

Acum mă chinuie o durere de cap sănătoasă, puternică și care că mă poate ține în ritmul ăsta până când se plictisește. Corpul meu e firav, nu-mi dă niciun semnal care să-mi indice că ar putea să se ridice de la pământ. Câteva uși deschise și geamuri m-au lăsat întins în pat. Destul de repede. De fiecare data când depășesc un anumit nivel de stres, durerile de cap apar și rămân până când se plictisesc de mine.

Mama mi-a spus că am nevoie de vitamine iar acum e cazul să o ascult. Mă simt cu adevărat slab. Obosesc de zece ori mai repede cănd am ceva dureri. Partea proastă e că se întâmplă foarte des și nu cred că e cazul să mai ma joc cu sănătatea mea fiindcă până acum n-am spus asta, dar e îngrozitor să te doară ceva. Ești legat și parcă poți vedea nodul. Îl vezi, e lângă tine, dar, totuși, nu-l poți dezlega, deși te zbați constant și continuu. O să trec pe vitamine. Poate mai prind putere. Mi s-a spus de produse calivita, minerale, vitamine, multivitamine, toată gama de produse naturiste. Mi-am făcut temele ca orice bun individ înainte de a lua o astfel de decizie. Deși decizia cred că o luase mama de un timp doar că era în concediu. Măine începe. Ceva îmi spune că nu va uita treaba asta și că se va năpusti asupra mea cu ideile ei. Eu n-o să mă opun. Nu am de ce. Văd cum mă târăsc văd cum aș vrea să fiu mai rezist și cum cad la prima răceală de sezon. Văd cum nu am poftă de mâncare deloc și cum asta mă afectează direct, gândesc puțin și prost, am idei puține și proaste, îmi ia o groază de timp să le pun în aplicare, iar când o fac, aleg calea greșită. Nici eu nu mai mă apar. Acum încerc, cu răbdare, să-mi caut o gură de liniște și s-o las să se întindă în mine. Se cere cu insistență.

Anunțuri

24 de gânduri despre &8222;Organismul nu mai luptă&8221;

  1. Singurul răspuns pe care aş putea să ţi-l dau constă tocmai în pastilele pe care încerci să le alungi.
    Încearcă o evadare. Poate schimbarea de decor poate fi o schimbare suficient de puternică şi de dorită de sufletul tău încât energia cu care el se va încărca te va menţine nu pe linia de plutire, ci mult mult deasupra ei.

    Tot binele:*

    • schimbarea de decor e utila, cu adevarat benefica. ramane doar să vedem daca va fi posibila. daca nu, macar sa am starea necesara sa-mi imaginez o evadare cap-coada . multumesc ! multumesccccccccc!!! seara buna

  2. Păi….toate pornesc cu o dorinţă! Şi dacă imaginaţia a fost atât de mult ridicată-n slăvi…cine ştie? Poate e chiar miraculoasă în puterea ei!

    Asemenea:)

  3. „gândesc puțin și prost, am idei puține și proaste, îmi ia o groază de timp să le pun în aplicare” 🙂 organismul nu mai lupta :), glumite…

  4. Mulți ani înainte ! Și ai grijă de tine și sănătatea ta !
    Poate că ai nevoie de o vacanță, puțină relaxare, să-ți refaci forțele. Încearcă totuși să stai cât mai departe de pastile, eu am renunțat complet la ele.
    Multă sănătate ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s