Echilibru.

Toată ziua m-am gândit la echilibru, la cum se poate ca el să devină o constantă, nu doar o variantă temporară care să ne ocupe timp și spațiu, dat fiind faptul că ajunge să ne definească în totalitate. Și e corect să ne ocupe timp și spatiu, e un preț prea mic pe care ajungem să ne bucurăm dacă avem șansa de a-l plăti. Echilibrul e starea care îl face pe om să se grăbească în construirea identității, pentru că, dacă e mult prea târziu, cine se mai bucură de ea?!

Echilibrul este acel mic loc din noi care știe să se împartă cu cei pe care îi iubim. Doar pentru ei noi suntem cineva. Restul vin și pleacă fără să întrebe dacă e iarnă sau vară. Nu are rost niciun fel de pasiune dacă nu ai cu cine s-o împarți. Ce mai rămâne din ea dacă nu e nimeni care să te vadă. Și aici intră și sfatul meu pentru oricine vrea să construiască relații de lungă durată cu cei apropiați. Sfatul este să îi ascultați, să le dați încredere, să vă implicați activ în ceea ce îî definește și să nu uitați niciodată că ei așteaptă sprijin doar de la voi, indiferent câți alții îi ajută și le oferă încredere reală, nu e nimic mai frumos pe lume decât ca cei apropiați să fie aproape în fiecare moment al vieții. Astfel vom știi mereu pentru cine mergem la luptă, la muncă, pentru cine câștigăm un război, pentru cine sacrificăm totul.

Când oferim sprijin celor apropiați și conștientizăm ce avem lângă noi, înseamnă că am găsit echlibrul. Nu are rost să fim eroi de razboi daca am ratat fiecare zi de naștere a copiilor noștri. În situația asta nimeni și nimic nu mai răspunde la întrebarea pentru ce? Sau la întrebarea pentru ce bani?

La ce bun să mă apuc să dau glas unui roman dacă ai mei încă așteaptă să mă las de prostia asta cu scrisul și mereu îmi spun că încă n-am înțeles că asta nu-mi va aduce nimic. Ce-i drept, mi-a adus cam ce mi-au spus ei, ajutați de oamenii pe care îi știu din viața reală care se pișă pe ideea de scris, pe scriere, pe mesaje, pe emoții, pe orice. La ce bun să ai o scriere bună dacă se întâmplă asta, chit că sunt câțiva oameni de pe internet care apreciază. Și chiar dacă ar fi mai mulți, nu ar conta, nu ar spăla din amarul de mai sus, gustu-i mai amar cu cât păcatu-i mai dulce, e o lege nescrisă sau scrisă cu litere de sânge.

Sunt unele lucruri care nu merită oricât de dulci par. REPET par. Să găsești echilibrul înseamnă să ai puterea să îî pui pe primul loc pe cei apropiați și să admiți asta cu mândrie. Să ții capul sus când o spui, să fie bucuria mare când admiți demnitatea cu care, dacă va fi cazul, vei renunța la o pasiune ca să îți găsești liniștea, iar asta e ceea ce vă doresc pentru seara asta!

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Echilibru.&8221;

  1. Cei apropiați ar putea înțelege și ei ce mult poate însemna pentru un om scrisul.
    Poate echilibrul ar fi între ce-mi ofer mie și ce le ofer celorlalți.
    Poate echilibru ar fi să am un job care să poată hrăni scriitorul din mine.
    DA, greu de realizat echilibrul.

  2. Nu stiu de ce, dar acest articol a reusit sa ma impresioneze peste masura de tare, atat de tare incat ti-am scris un soi de raspuns pe blogul meu. Ori ceva nu a functionat bine si wordpress a refuzat sa te anunte, ori nu ai fost online, insa mi-ar placea sa stii ca intotdeauna TU esti cea mai importanta persoana din univers si in tine trebuie sa crezi cu toata puterea, daca vrei ca si altii sa creada (mai devreme sau mai tarziu) in tine.

    • m-am cautat si m-am gasit. v-am scris ca articolul scris de dvs m-a emotionat tare, incat am si gresit chiar cuvantul echilibru, recunosc problema mea. nimeni nu mi-a dat incredere de cand am fost mic, in absolut nicio privinta, mai ales in ceea ce ma defineste, scrisul, ca altceva nu stiu sa fac, dar in nicio alta privinta, nimeni absolut nimeni nu mi-a dat incredere. deloc. acum a aparut cineva si am incredere totala in persoana asta, dar eu am flesh-uri ziua si noaptea cu neincrederea. a fost sora pe care n am avut-o. din pacate a avut grija de mine, m-a tinut de mana, daca vreti, la fiecare trecere de strada, si acum, sincer va spun, am emotii mari candn vorbesc despre asta, dar articolul dumneavoastra merita multumirea de a vorbi, mai deschis ca de obice,i despre mine si despre neincredere. stiti ce imperiu cu mare putere n-am vizitat niciodata (pana sa imi spuna persoana de care va spun, gest cu care nu sunt total obisnuit) : imperiul lui bravo ba!!!. M-am lungit, ma iertati, daca n-ati n-ati citit pana aici, va inteleg perfect. Saru’mana!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s