Blogurile nu cresc în copaci.

Toată ziua mi-a stat ideea asta pe limbă, abia așteptam să ajung acasă să spun asta. Mă face să mă simt excelent în propria piele atunci când o spun și când văd sau aud că există oameni, mulți, puțini, rămâne de văzut, care citesc. Și ca să nu uit ce vreau să fac, pe această cale țin să vă mulțumesc frumos tuturor celor care citiți pe aici, țin să îi mulțumesc foarte frumos profilului meu de facebook, adică oamenilor care au citit de fiecare dată când am legat acest blog de facebook. Mulțumesc tare frumos. Mă simt uman să fac asta.

Blogurile chiar nu cresc în copaci. Asta este adevărul. Trebuie să avem grijă de ele, să le întrebăm dacă sunt bine, dacă mai au ceva de ceva de obiectat, dacă au suficientă lumină sau apă. Dacă nu cresc în copaci și deci se cresc foarte greu, cu răbdare, constanță și pasiune, atunci cred că exact atât valorează și deci pentru un scop deloc nobil nu e cazul să îl deranjăm. Chiar necesită multă multă grijă și mereu mai mult timp. Mereu cere mai mult timp. Și chiar dacă nu îl avem deocamdată, e musai să facem rost de el, să-l dedicăm blogului. Și el ne dedică satisfacții multe. Ne place să privim și să primim asta.

Un blog bun e ca un fruct copt care abia așteaptă să fie cules. Numai că nu e bine să lăsam pe oricine să îl culeagă. Dacă nu suntem atenți, pentru un pumn de timp și un pumn de avantaj cu care cumpărăm timp, blogul se usucă, se strică, devine amar, acru și nu mai avem ce să facem cu el decât să îl aruncăm. Ori asta chiar nu este o opțiune. Gândiți-vă cât timp ați dedicat, câte seri v-a răpit cu voia voastră, de câte ori mureați de nerăbdare să ajungeți acasă pentru a scrie ceva, de câte ori v-a fost dor să faceți asta fără să aveți un scop determinat. Știu că a fost mult mai bine decât să reprezentați un scop care nu vă aparține. Un blog e ca un pom care are nevoie de atenție și după toată munca și timpul dedicat chiar nu mai e frumos să arunci fructele doar pentru că, în momentul de față, ți se pare că ajung. Chiar e drum lung până ce un blog devine un fruct copt sau un produs bun de export. Așa că atunci când faceți asta, gândiți-vă serios la câtă muncă și efort ați depus pentru asta.

Astăzi am uitat o carte undeva. A fost frumos. Sper că n-ați uitat de să uitați o carte undeva. M-am simțit uman și important. Tu când uiți o carte undeva?

Anunțuri

18 gânduri despre &8222;Blogurile nu cresc în copaci.&8221;

  1. Foarte frumos ai spus. Și este și foarte adevărat ceea ce ai spus. Ar trebui însă ca toți să înțeleagă ce înseamnă un blog și să nu-l distrugă, cum mulți o fac :(.

  2. Ai schimbat „copacul”? Arată altfel 🙂 Sau n-am mai fost eu de mult timp pe aici?
    Da…blogurile trebuie îngrijite. Și forma și conținutul lor în egală măsură.
    Cartea…nu am uitat-o…că mă rup greu de ele.. 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s