Tu îți cunoști animalul?

Am stat și m-am gândit foarte mult în acest sfârșit de zi cu accente de toamnă solidă la condiția noastră de oameni. Și am ajuns să-mi dau seama, nu după prea mult timp de gândire serioasă la calitatea vieții noastre, că suntem egoiști și că punem mare preț de noi în dauna celorlalte animale, cu care se spune că trăim într-o comuniune minunată, mai ceva ca în benzile desenate de acum un timp, legătură care este valabilă doar pe hârtie însă sau în momentul când avem de atins un interes, mai mult ori mai puțin important în ceea ce privește caracterul nostru definitoriu.

Deci nu cred să știu prea multe persoane care se implică așa cum ar trebui s-o facă în viața animalelor de lângă ei, dar despre care spun cu mândrie, nejustificată în cele mai multe dintre cazuri, că au avut foarte multă grijă de ele, le-au crescut, le-au oferit cine știe ce condiții semnificative de a trăi și de a se dezvolta, le-au oferit, ori de câte ori a fost cazul, îngrijire specializată la clinici veterinare dotate cu aparatură de ultimă generație și cu oameni care tratează animalul respectiv, înainte de orice, cu sufletul și cu mintea și mai apoi cu mâna, așa cum fac, spre exemplu, cei de la clinici veterinare suceava, loc care subliniază în mod corect doza enormă de responsabilitate pe care eventualii proprietari de animale ar trebui s-o aibă în momentul în care își asumă, cu mândria despre care vorbeam mai sus, acest statut. Dar mulți încă nu conștientizează asta. Nu se informează aproape deloc despre afecțiunile pe care le pot dobândi animalele lor. Nu aș vrea să cred că este din indiferență, poate din puterea obișnuinței, poate din faptul că în ziua de astăzi parcă nimeni nu mai are timpul și răbdarea necesară să vadă ce-l doare pe cel de lângă el, să vadă dacă are mâncare, să vadă dacă a mâncat ce a avut, să vadă dacă are ceva pe piele sau pe blană ori dacă are ceva la vreun picior. Sunt pe deplin conștient că nu cunosc pe nimeni, deși tare mult mi-ar plăcea, care să își ducă animalul, oricare ar fi el, la un control de rutină, așa cum se spune, pentru a beneficia de asistență sanitar veterinară de specialitate, pentru că e greu să spun că știu pe cineva care și-ar face un control de rutină fără să creadă că e ceva în neregulă cu el. Am aflat, mai demult, că și animalele pot suferi de boli la fel ca și oamenii, dar pe care nu le detectează nimeni fiindcă ele nu beneficiază de tratament, ori de analize de sânge, ori de intervenții chirurgicale.

Asta pentru că, noi oamenii ne credem superiori și nu tratăm cu unitate de măsură egală celelalte viețuitoare, deși mi-ar plăcea foarte tare să mă contraziceți cu exemple reale și clare, pentru că mi-ar produce o bucurie deosebită să aud de oameni cărora le pasă și care fac eforturi să se implice în viața animalelor de care sunt responsabili.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Tu îți cunoști animalul?&8221;

  1. Frate, ți-am dat o carte, NONO. Citește-o, și-o să găsești acolo, printre rânduri, câte exemple vrei. 🙂
    Oamenii care au un animal de companie (ce mizerie de sintagmă) îl tratează ca pe un membru al familiei, nu ca pe un animal. De fapt, ca pe propriul copil.

  2. Daca facem abstractie de cei care isi iau cite un animalut doar de distractie si cind se plictisesc il abandoneaza, ceilalti- cei care le folosesc la diferite munci si cei care au nevoie de cineva alaturi- isi ingrijesc „partenerii”, uneori mai mult decit pe ei insisi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s