Carte cu suflet

Astăzi vă prezint cu cea mai mare plăcere un mod de a fi, un mod de a cântări greutatea propriului corp sub presiunea directă a vieții. Da, este vorba de o carte, apărută de curând, o carte a unui copil mult prea matur, mult prea profund, mult prea dur, poate, autentic, cu fraze care te provoacă și te aduc, în funcție de imaginația ta, cititorule, chiar în mijlocul acțiunii, chiar în mijlocul golului, acolo unde e greu să spui cine ești, deși asta e tot ceea ce încerci să faci.

„Liniștea Urlă” se numește volumul scos de Ancuța Teodorescu, în parteneriat cu sora ei, pentru că acesta a fost scopul cărții de fapt, o surpriză frumoasă pentru sora ei, un cadou mai special pentru un eveniment din viața acesteia, la fel de special.  Aceasta este a doua carte scoasă de Ancuța la o vârstă la care eu nici nu știam care este numele meu și ce rol are el. Este intensă. Tare. Mai tare ca o cafea neagră de aceea nu se recomandă a fi servită la cafea. Glumesc. Ancuța este din localitatea din care sunt și eu și este pariul meu pentru prezent și pentru viitor. Mă bucur că ziarul local din orașul apropiat a scris despre asta, pe lângă subiectele, pardon non-subiectele, pe care arde gazul de pomană. Merita mai mult. Trebuia să apară și în ziarele de la Târgoviște, dar se pare că au fost atât de ocupați scriind despre… nimic, pentru că mi-am făcut temele și îmi asum ceea ce spun.

Este o carte care te atinge, te provoacă, te întreabă și chiar când crezi că ai un răspuns sigur de la ea, te înșeli cel mai tare, e ca o lamă care taie în cerc. Să îl ascultăm pe copilul-autor, care nu este DELOC un copil. Mulțumesc!

1. De ce liniștea urlă?!

Ei, fiindca tocmai asta se intampla atunci cand nu mai am cuvinte, imi urla linistea-n timpan si sufletul devine din ce in ce mai stramt, ma strange-ntre peretii lui captusiti cu catifea si urla linistea din nou, mereu. Nu e o stare, cand linistea urla, sunt doar eu.

2. Cine ești când scrii?

Cand scriu sunt om, mai mult de atat nici nu pot pretinde. Cand scriu sunt eu, eu intr-o varianta bruta, eu fara carnea pacatoasa, eu in stratul meu de plumb, doar eu.

3. Ce face România cu cei care scriu?

E o intrebare al carei raspuns ma doare. E prea transant sa-i stii raspunsul, iar eu, spre nefericire, il stiu. Fara prea multe scurtaturi, Romania ingenuncheaza oamenii care scriu. Sa fii scriitor in Romania aici, acum, este ca si cum te-ai afla in permanenta la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Sa fii scriitor in Romania este echivalent cu sa cersesti la colt de strada. Diferenta dintre noi si cersetori este una singura(si o stim mai mult noi, cei in cauza), ei mai sunt bagati in seama din cand in cand.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s