Task de weekend

Săptămâna trecută, fix într-o zi ca asta, doar că mai spre dimineață, pe când soarele lovea mai încet ca vântul conversația a două persoane ieșite să-și potrivească părerile despre lume și despre contextul social în care ea nu recunoaște că se află, o a treia persoană, fără să aibă prea multe legături cu cele două, se așează, intervine în discuție, intervine spontan, dar nu în sens pozitiv, schimbă direcția și, până cele două persoane nu apucă să-și aprindă o altă țigară, ca reacție la atitudinea proastă  a celui care, practic, răpise discuția, se consideră, din oficiu, a fi subiectul principal.

Vorbește cu patos și cu încredere despre cum percepe el Bucureștiul, despre ce șanse i se pare că are, privește viața de la 19 ani, cu țigări la bucată, un pahar gol de la bar în care i-am făcut noi parte, așa cum se face. Merge acolo de puțin timp, a învățat de la fratele lui să se descurce, să mai facă câte un ban, a învățat să iasă seara, e fascinat de tumultul orașului, despre care spune că e frumos, mare și are mașini multe.

Ne-a spus că, de regulă, în weekend-uri montează corturi la o firmă din capitală. Câteodată face asta și în cursul săptămânii. Își începe frazele cu intesitatea unui  om care descoperă în permanență ceva, folosește „Să știi” de fiecare dată când își începe frazele despre firma care îl plătește bine să facă o chestie despre care spune că este foarte importantă, se adună lumea bună, sunt petreceri cum n-a mai văzut, îi e greu să le descrie, ne uităm la el și îl înțelegem.

Vrea să facă din asta o meserie dacă s-ar putea, deși mai speră la altceva și de la postliceala la care s-a înscris. A trecut și el la țigara numărul doi. Acum spune că a montat odată un cort de 70 de metri la o vilă, într-o comună de lângă București, și că a primit și de la oamenii ăia ceva bani, în afara de cei pe care îi lua regulat de la firma despre care am aflat eu apoi că se numește Tent Event, și că se ocupă cu închirierea și vânzarea structurilor de corturi. Trebuia să aflu, se simțea un aer de inventator al unui nou tip de a fi în vorbele sale, părea, pentru o conversație de vineri dimineață, omul care a reușit să găsească o soluție la o problemă și era dispus să împartă asta și cu noi, fără să-i fi cerut asta, fapt care ne făcuse să fim atenți, mai gânditori la ce poate să aducă, în general și în particular, ziua de sâmbătă.

I-a sunat telefonul, se auzea chemarea la masă, se grăbea să ajungă la ai lui, să-și ia bagajul de mână și se se întoarcă la capitala care l-a impresionat dincolo de nivelul de discuție. Urma o zi de weekend, o zi de sâmbătă pe care o așteptam în mod diferit, unii privind înainte, alții privind la ei cum privesc. Și mai sunt atâtea povești…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s