Cărțile nu se citesc pe internet

Bună ziua dumneavoastră. Nu e cazul să vă rețin mult acum, chiar nu este, nici eu și nici voi nu avem timp să scriem/citim în mijlocul zilei ce aberează un copil mare fără prea multe lucruri bine stăpânite, așa că, după ce am văzut zilele trecute mesajul Cristinei N de a nu mai încerca să citiți cărțile scriitorilor din prezent pe internet, fiindcă ele nu se produc gratis și este o muncă și o investiție continuă, vin și eu acum, la prânz, când vă beți cafeaua de mijloc de zi, să vă spun, Clar și Răspicat, să citiți cărțile în formatul clasic, cel de hârtie acoperită de un carton, uneori lucios, alteori mai puțin lucios, după bugetul fiecăruia, pentru că, dacă ați fi în situația autorului, de conjunctură o să-l numim autor, pentru că el este de fapt un cumpărător al propriului produs realizat cu munca sa, primul cumpărător, mai precis, și cel care plătește, fără doar și poate, cel mai mare preț pe produs, preț pe care produsul nu îl merită, dar nu este rolul nostru să îl judecăm acum, ați vrea să vi se cumpere cartea, nu să vi se citească de pe net sau să vi se ceară mereu pdf-ul cărții sub pretextul că vă admiră scrierea sau că dă 2 bani găuriți pe ea.

Acesta este mesajul meu clar și direct. Cărțile ar trebui să fie citite în formatul în care se scot, așa cum se scot, iar până nu vom înțelege să renunțăm la o șhaorma cu de toate de la Dristor, nu vom avea niciun fel de public pentru cei mulți care se vor prăpădi care dacă ajunseseră să promită, la primul vânt pe care viața îl va lăsa în calea lor, nu vor mai face niciun pas în direcția de a scrie sau de a încerca, ci vor încerca să uite cât mai repede și, după asta, pentru că așa a fost la ei, nici măcar nu vor mai fi public direct implicat/activ, vor deveni un public pasiv, public care se numește așa de conjunctură, fapt pe care l-aș descrie aici într-un articol viitor, dacă văd că interesează pe cineva. Și apropo de asta, am de gând să las mai multe comentarii pe blogurile pe care le citesc, că prea intrăm, citim și plecăm ca și cum n-am fi fost deloc…

Anunțuri

23 de gânduri despre &8222;Cărțile nu se citesc pe internet&8221;

  1. Clar, nu ! Cărţile se ating cu toate degeţelele, se mângâie fiecare rând din priviri calde şi se şi alintă…acum depinde şi de carte, eu cunosc unele alintate tare, plimbate, citite şi recitite. 🙄

  2. Din păcate copiii își culeg aproape toată informația de pe internet. 😦 De ce? Pentru că așa îi educăm, după care îi criticăm că stau prea mult pe calculator. Netul îi îndepărtează de carte, care devine încet un hobby adresat unui segment mai mic de populație. Sunt mai puține librării, mai puțini cumpărători de carte. E o realitate, greu de acceptat, dar pe care noi o cultivăm din secunda în care includem între jucăriile copilului tableta, de cănd le dăm teme de casă pe calculator și teme de cercetare on-line.
    Eu susțin cartea clasică, îmi place mirosul de bibliotecă, de carte, aventura printre rafturile de cărți și gustul triumfului când descopăr noi lumi, noi autori… 🙂

    • m-a bucurat comentariul. nuuuuuuuuuu dezaprop total tablea in viata copilului sau temele pe calculator.
      eu vorbeam mai mult de cartile de beletristica decat de cele tehnice, desi e la fel de valabila ideea

    • daaaaaaaaaaa
      asa cum aleg tv ul in locul cautarii informatiilor in toate celelalte medii pt ca ne complacem in a lua informatia cu tot setul (lumina culoare, imagie, sunet) fara sa ne pese daca e corecta ori ba si cand multi facem acest lucru, fie ca info e corecta fie ca nu e, ea devine, automat, corecta, prin valoarea generala a multimii pe care o traveseresaza

      • Exact. Dar asta e hrana oferita. Cei care citesc cartea clasica putin inspre deloc, o fac, nu pentru ca sunt mai putin inteligenti, ci pentru ca asta cunosc. Nu-si folosesc imaginatia la fel cu cititorii de carte, dar asa sunt cultivati de mici, de cand au atins tableta. Iar apoi e greu sa inteleaga minunea cartii scrise. Trebuie sa gasim noi strategii pentru ca toata lumea va fi castigata si cei care vand carte si cei care o cumpara si-o consuma. Cat destpre consumatorii de tv care iau totul de-a bun si adevarat sunt o categorie pierduta care nu merita discutia. Eu ma gandeam la cei multi care prefera informatia/cultura in general on-line , versus cei care utilizeaza cartea clasica, dar ar avea suficienti neuroni ca s-o digere.

  3. sunt de acord, cartile citite pe net nu au niciun farmec, dar cred ca asta presupune sa iti placa intr-adevar cartile si tot ce tine de ele. un amic ma tot bate la cap de ceva vreme sa imi iau kindel sau instrumente din astea, ca poti avea sute de carti in format mic si fara sa cari gramezi de volume; degeaba ma lupt eu sa ii arat diferentele, el e un om tehnic, pragmatic, iar ca el multi altii care nu vor sau nu pot intelege ratiunea pentru care unii aleg varianta clasica. Totusi, sicanele reciproce sunt amuzante si pana la urma important e sa citim, dar mai ales, sa intelegem ceea ce citim. Zi cu spor tuturor!

    • da, o sa incerc sa nu mai dau bani pe chestii, desi am inceput asta deja, sa cumpar o carte, ca asa ma simt si eu cand aud datorii de la ale mele, nu sunt chiar bine astazi, as mai avea de zis, zi buna

  4. Regret „Biblioteca pentru toți”, de odinioară. Era mai accesibilă diverselor buzunare.

    Am împrăștiat multe idei gratis la viața mea, și am cumpărat multe cărți. Am și descărcat, dacă am putut.
    Am avut noroc, nu mi-am publicat cărțile științifice pe bani.
    Am plătit pentru o carte de poezie,la o editură foarte onorabilă. Difuzarea a rămas problema mea.

    M-am învățat să fac o altă meserie pentru a sponsoriza viața scriitorelului ficțional din mine. (La 20 și ceva de ani, oameni din breaslă m-au învățat că nu se trăiește din scris).
    Nu afirm aici că așa cum am procedat eu e bine.
    Poate ar fi bine ca oameni onești care scriu, și critici onești fără „găști” sî încropească un ONG de susținere reciprocă. Zic și eu, ca omu bătrân și prost.

  5. Mă scuzi dacă nu sunt de acord cu tine, în totalitate.

    Îmi place să citesc, la nebunie. Cei din jurul meu ştiu asta. (chiar în seara aceasta, o colega de gimnaziu, cu care nu m-am mai întâlnit de vreo câţiva ani buni s-a gândit să-mi facă o surpiză: o carte pe care ea o avea în dublu exemplar, pe care eu sigur nu o aveam şi nu ştia cui să o dăruiască … până s-a gândit la mine … îţi poţi imagina emoţiile mele?!)

    În facultate, mai bine de trei sferturi din bursa mea o cheltuiam pe cărţi. Acuma ceva mai rar, au intervenit altele, dar tot mai cumpăr cărţile pe care mi le doresc cu adevărat. Dacă nu, împrumut: de la prieteni şi cunoştinţe, de la biblioteci publice. Şi dacă nu am banii necesari cumpărării unei cărţi, o citesc în orice format o găsesc.

    Nu neg munca unui autor …. nici măcar preţul pe care îl are de plătit (şi nu mă refer numai la partea financiară), dar atunci când găsesc o carte, în orice format ar fi, o citesc …. apoi, desigur, mi-o doresc şi pe hârtie …la un moment dat, se va alatura celorlate în biblioteca mea, dar, până atunci, o citesc ….

    • imi pare ca nu am vazut comm asta pana acum. tare rau. da pentru fiecare vorba pe care ai spus-o pt ca da, e mai bine in orice format decat in niciunul si iti multumesc tare pt ce ai impartasit cu mine. 🙂

  6. Să vedem cât de bine Google Translate lucrări:

    Am fost un cititor toată viața mea, dar când ajung până la bucurie serios lectură, am nevoie de hârtie reală în mâinile mele. Cărți și reviste trebuie să arate ca cărți și reviste, au nevoie să se simtă ca și cărți și reviste, trebuie să miroasă a cărți și reviste. Internetul (și Nook și Kindle), nu-l taie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s