Ce frumos e respectul.

Ce gust de nou are respectul din lucruri mărunte, din formulele de salut, din priviri care nu se atacă atunci când nu au nimic de câștigat, din momentul când mergi să cumperi ceva și nu ți se răspunde pe un ton țâfnos, deși la situația salarială din România mai mai că l-aș înțelege fără să îmi dau ochii peste cap, pe el, pe ton,nu pe persoană din spatele/fața sa. Dar e al dracului de frumos când vorbești frumos și ți se răspunde politicos, simți asta, chiar dacă, mă repet, poate pentru că ai luat doar cafea, nu ai fi meritat atâta bunăvoință din partea unui străin. Sau poate că așa este și eram eu dezobișnuit cu asta, sau, cumva, îndepărtat de asta. Oricum am un zâmbet micuț când spun asta pentru că mai devreme spusesem cuiva că lumea e bolnavă, iar prin asta cred eu că am găsit, cel puțin pentru ziua de astăzi sau ce a mai rămas din ea, un motiv să cred că m-am înșelat și sunt dispus să îmi asum/ să îmi dau cu terenul în cap.

P.S. Da, astăzi avem. Mai devreme am trimis un cv unei tipe de la Radio Lynx și a spus că o să revină ea cu un răspuns. Genul ăsta de abordare îl cunosc, știu ce înseamnă, e cea mai politicoasă formă de refuz inventată. Dar eu acum zic altceva: dacă vreți ca ratzone să ajungă la radio lynx, scrieți un DA, și eu am de gând să îi arăt tipei binevoitoare că o sumă de oameni, doi, trei sau mai mulți, Doamne de-ar fi așa, au încurajat această inițiativă, și poate se va îndupleca. Oricum dacă va fi să fie tot ce se va auzi acolo/discuta va trece prin acest blog pentru că de asta este el al meu și eu al lui. Un DA ar fi cel mai de apreciat. Apreciez. Să aveți parte de Frumos!

Anunțuri

52 de gânduri despre &8222;Ce frumos e respectul.&8221;

  1. de la mine ai 3 de DA ca la emisiunile de talente :)) … serios vorbind acum ai DA-ul meu! si referitor la ce ai spus pe ebloguri: sunt si amabila si amuzanta, in acelasi timp, dar ma comport cu oamenii dupa cum le e firea!

      • Da, scrii bine, cel puţin mie îmi place – deşi nu sunt vreun critic literar şi nici nu am cine ştie ce studii pentru a mă da cu părerea, pur şi simplu îmi place cum scrii!

      • pai nu exista studii pt a fi critic, exista, poate, pentru a scrie, iar cine n-a scris in viata si a zis ca merita/poate mai mult decat cei care scriu si vorbesc, s-a denumit „critic”. de ce sa critici daca tu nu poti construi, stim ca e mai sigur de ccriticat si , ca si in cazul constructiilor, orice om stie sa darame, ia barosul/apasa pedala si daraman intr-o zi cat s-a facut in 100, dar de construit, ca sa nu mai zis si ceva solid, eh… aici e mai greu
        seara buna

      • Ai dreptate, ca de obicei… pana la urma toti suntem critici (iar romanii sunt printre cei mai carcotasi din lume… dar asta e deja o poveste mult prea lunga).

  2. Asta cu respectul… Cred ca foarte putini mai stiu ce e aia, din pacate. Sa nu mai vorbim de invidie si rautate, astea sunt la ordinea zilei. Si referitor la salariile mici…nu au nici un drept sa se comporte la 15 metri cu noi, oamenii de rand, ca nu noi le platim salariile! Eu in tot orasul am intalnit o singura doamna draguta si respectuoasa ( ne insenineaza ziua de fiecare data cand mergem sa platim factura la apa ), in rest toti impung. Oricum asta e un subiect pentru care s-ar putea scrie o carte, deci sa nu ne lungim…asa ca de la mine ai un mare DA!!! Ma simt ca la romanii au talent :)))

  3. As vrea sa-ti spun ceva, nu stiu daca te va interesa sau nu, dar eu cred ca e o chestie buna. 🙂
    Eu am un mod de a privi viata. Anume ca eu consider ca, daca m-am nascut pe pamant, inseamna ca am un loc al meu, care e numai al meu. Bineinteles ca e vorba si despre un loc de munca, care nu poate fi decat al meu, caci, asa cum eu m-am nascut pe pamant, asa s-a nascut si locul asta de munca. 🙂 Daca-mi pierd locul de munca, inseamna ca acel loc de munca nu era al meu si i l-am dat celui caruia ii apartinea. 🙂 Iar daca ocup un loc de munca care e al meu, inseamna ca nimeni nu mi-l poate lua. Nimeni, oricine ar fi el: presedinte de stat, ministru, Scaraotchi.
    Nu stiu daca e valabil ceea ce cred eu, dar stiu ca asta-mi da o stare de liniste si siguranta. Siguranta care ma face sa ma simt independent fata de oricine si de orice. Nu mi-e frica de sefi, de … nimeni, mi-e frica doar de greselile pe care as putea sa le fac. Atat.
    Si inca un lucru. „Cine se aseamana se aduna” este valabil si la emotii. Adica siguranta si lipsa fricii, libertatea si independenta morala pe care mi-o da mie aceasta conceptie de viata, se aduna (intovaraseste) cu succesul (ala marunt, care-mi trebuie mie, caci nu vreau sa fiu nici Einstein si nici Stefan cel Mare. 🙂 ). 🙂

    • mi a dat ceva siguranta comentariul asta.apreciezzzzz. aveti o conceptie sanatoasa, curata, care duce mereu in fata ,mai aproape de linistea cea multa pe care toti o vrem.
      am de munca cu mine MULT, am nevoie de multa atentie si mult curaj, sper sa fie ceva si pt mine, ceva, undeva acolo
      Multumesc

  4. Maximum de respect într-o lume fierotizată și mecanizată, e să dea ăla din față două clipeli cu avariile, că l-ai lăsat să intre în fața ta. Respectul implică și considerație. Și un pic de afecțiune. Venită din neștirea străzii, e ca și cum ai avea, la o adică, un prieten nou, pe lume. Nu că vrei să te bizui pe el, dar dac-ar fi, la o adică…
    Cel mai mărunt semn de respect înseamnă că încă suntem oameni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s