Să faci sau nu bani din potențial

Să zicem că ai 35 de ani, o soție de 32, o fetiță de șapte ani și lucrurile au loc de mai bine, viața voastră are loc de mai bine. Și soția ta crede că ai putea face mai mult decât faci, crede că ai o mare capacitate de a face lucrurile să fie aproape de ceea ce ești când nu faci nimic pentru bani. Și îți spune toate astea când stați la masă, duminica îngână ceva în surdină, îți spune că te pricepi să desenezi, să dansezi, să scrii. Îi spui frumos că de fapt te-ai maturizat și de abia acum ai înțeles că faci mai mult decât tot ce a enumerat la un loc. Ești soț pentru ea și tată pentru fetiță, despre asta e vorba , asta înseamnă să te folosești la maximum de potențialul tău. Faci mai mult din el decât din orice altceva.

Poate că n-a fost visul tău să devii soțul cuiva sau tatăl cuiva până să știi cum e, să atingi asta, să-ți intre în corp, să-ți devină drog. Dar odată ce ocazia asta a venit, ai înțeles că asta e ceea ce-ți dorești să faci și că dacă e ceva important pe lumea asta care reiese din potențialul tău, atunci, cu siguranță, acel lucru important este rolul tău de familist. Muncești ca să te poți bucura de asta.

Îți spune că i-ar plăcea să nu te trezești de la cinci dimineața ca să te apuci să muncești, tu îi spui că e un privilegiu să poți munci de la cinci dimineața pentru că așa termini mai repede și ăsta e obiectivul tău, să te întorci acasă cât mai repede pentru a fi cu ea și cu fetița. Mergi la muncă, duci pachetele oamenilor de pe listă, ei îți mulțumesc pentru asta, te întorci și vă bucurați de zi. Acesta este potențialul, asta e valoarea lui cea mai mare.

Acum te întreabă dacă ești împăcat cu asta, cu faptul că puteai fi mai mult, cu faptul că nu faci bani din potențialul tău. Îi replici că ai ocazia să faci ce vrei și să fii cine vrei în timpul pe care i-l economisești doar pentru tine. Poți face toate lucrurile pentru care ai potențial în cadrul familiei tale, împăcat cu alegerile pe care le-ai făcut.

Te întrebi cu multă atenție ce este de fapt legătura dintre bani și potențial, cât mai are loc artificialul în soluțiile de viață reală, ce este el potențialul dacă nu te interesează să pui arginți peste el, nu te interesează culoarea lui, doar ideea de potențial te hrănește un pic mai puțin decât atunci când iei masa cu familia, ei râd, se bucură la lucruri mici, căsuța voastră mică e cea mai primitoare din lume. Potențial pentru ce? Ce să se aleagă de el? Și dacă ar fi să fie monetizat și ți-ar acapara viața, te-ar depărta de ceea ce iubești cu adevărat, ai mai crede că el valorează ceva? Deci, potențial să-ți transforme viața într-o ruină? Nu, nu vrei, îți e bine așa, nu ți-ai dorit nimic altceva, cum să dai cu piciorul la tot ceea ce contează cu adevărat.

P.S. NU încurcați lucrurile între ele. Nu faceți alegeri proaste în funcție de pasiuni. Potențialul este curat atunci când scopul este nobil, și unul care să fie mai frumos decât cel prezentat, printre rânduri de mine, nu există. Articolul fusese, inițial, scris ca un mini-scenariu, era mult mai interesant decât ce a ieșit acum, dar eu nu sunt prieten deloc cu tehnologia, așa că a trebuit să îl rescriu. Ziua bună.

 

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Să faci sau nu bani din potențial&8221;

  1. Mi-am amintit cumva de downshifting citind articolul tău, dar ceea ce ai scris tu depăşeşte cu mult valoarea unui articol şi asta pentru că emoţia mişună printre cuvinte, totul e poveste şi cu siguranţă, familia privită de către tine, în mod general, e o familie pe care o uneşte perfect armonia. Aplauze ! 🙂

    • saru’mana mult. e o situatie de viata reala, are din sangele meu, e sangele din sangele meu, daca are si emotii, ma bucur enorm, bun cuvant ai gasit : „armonie ” e perfect asa. iti multumesc cu sinceritate 🙂

  2. Poștașul nostru scrie versuri. Poștașul care aduce corespondența la Prăvălie, fiindcă pe-ăla de-acasă nici nu-l cunosc, dar presupun că trebuie să existe, din moment ce sunt pensionari în bloc.
    Deci, poștașul nostru scrie versuri. Ani de zile m-am uitat la el ca la o ciudățenie: e scund, slăbuț, zâmbitor, politicos, nu face dezacorduri, nu mănâncă acuzative, folosește genitivul și dativul exact când trebuie… Toate astea, plus o gestică nițel cam gingașă (parcă a fost balerină în altă viață), m-au făcut să-i pun eticheta de poponar. Nu că aș avea ceva cu băieții ăștia, dar nici nu mă pot împiedica să-i descopăr. Într-o zi a zis ceva de nevastă-sa, că e disperată, săraca, de când se fac concedieri la poștă, fiindcă ea lucrează la birouri și ăștia zboară primii. Hm! – m-am gândit – un poponar simpatic, însurat. Nu-i mare chestie. Unii se însoară așa, de fațadă, ori poate că nu e poponar sadea, mai calcă și pe lângă.
    Și în altă zi, tot așa, din vorbă în vorbă, mi-a spus că scrie versuri, că i-a apărut în tinerețe o plachetă, că asta face când n-are nimic de făcut, scrie versuri. Cu chiu cu vai, l-am înduplecat să-mi arate O POEZIE.
    O bijuterie în cinci versuri care, dacă n-ar fi explodat de neașteptată emoție și prospețime, ar fi fost o pastilă de filosofie concentrată în cinci versuri.
    Din clipa aia am regretat tot ce-am gândit despre el. Își câștigă existența cărând 8 ore pe zi tolba aia care plesnește de plină ce e, ca o sarcină de luna a noua purtată pe șold.
    Și seara, uneori, după ce isprăvește ce-are de făcut ca soț și tată (doi copii), după ce se asigură că nu mai poate fi util nimănui din casă, din lume, din galaxie, scrie versuri. Și citește cărți pe care eu nu le citisem, dar le-am citit apoi, de rușinea lui.
    Nu e și poștașul nostru un potențial subiect de reportaj?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s