Am 25 de ani și am fire albe

Este aproape ziua în care fac 25 de ani, încetasem într-o vreme să mai cred că ajung până aici, am trecut și peste asta, am fire albe acum, adică de pe la 23 așa, sunt, din punctul meu de vedere, expresia sau forma fizică a stresului. În tot acest timp am avut mereu credința că numărul 13 mă urmărește cu o sete de parcă ar fi dedublarea mea, dar pentru asta un alt articol, acum e târziu sau prea devreme, dar nu mai cred asta, mai degrabă cred că atât am fost capabil să ofer până acum, atât am fost capabil să cred că pot realiza. Eu nu am nimic de trecut lângă acești ani ca lucruri temeinice, palpabile, am doar stări și persoane dragi pe care le-am întâlnit și aici mă numesc norocos.

Momentan trec printr-o perioadă foarte proastă, dar m-am schimbat ceva sau poate mai mult, căci nu mai disper, așa cum o făceam. E adevărat că mă gândesc la non-stop la cine sunt și la de ce sunt pe lumea asta, mă gândesc dacă mă pricep la ceva, dacă am ceva de spus, mă gândesc că disprețuiesc sincer să ajung un oarecare pentru că, în adâncul meu, cred că am multe de scris și, poate, de expus. Mi-am promis că în 2014 voi face trei lucruri importante. Primul s-a realizat prin apariția volumului doi Sunt un gunoi, Sunt un Nimic, al doilea era să realizez un scurtmetraj, ideal pentru care concep, cu o persoană, un scenariu, și pe care voi vrea să îmi pun amprenta cât de mult și să iasă ceva pentru inimă și minte, deopotrivă, iar apoi produsul final va da mâna cu acest blog iar voi, dacă va fi pe placul vostru, îl veți distribui sau îl veți menționa, care pe unde vă trage inima. Ultimul lucru era apariția celui de-al treilea volum care se petrece în acest timp și la care lansarea căruia o să vă bat la cap să ajungeți, adică lansarea volumului Ora de Medicament (OM), a cărui copertă ați văzut-o deja.

În rest, am ceva chestii pe care le vreau, dar ele pe parcurs. În mine, vă spun cu sinceritate, că mă simt BOGAT, am înțeles o sumă de elemente și puținele persoane de care am nevoie că să simt asta. Iar acum, la 25 de ani, cred că încep să gândesc. Vă mulțumesc, așa cum o fac de câte ori am ocazia, că îl citiți pe Ratzone.