Dacă nu știi să faci nimic, scrie

Bună ziua. Am ezitat să scriu asta. A fost în draft, am revenit, mi-am prins capul în marketing inbound, în special, m-am gândit la planul meu, la faptul că în piață nu bagă nimeni bani, e un joc cu intrarea liberă în care toți vor să vândă cât mai mult iar foarte mulți dintre ei caută căi moderne, fapt inuman, pentru mine cel puțin, de a capta interesul, fără să investească în produs, pentru că aici e ceva de genul serialelor în care patronii și directorii aleg să plătească sau să finanțeze campaniile de marketing în loc să plătească salariile iar oamenii stau și înghit din dragoste pentru viață.

Vedeți dumneavoastră, mulți și multe care nu se pricep la nimic, scriu. Diferența se face în faptul că unii realizează venituri inimaginabile repetând mecanismele de vânzare prin asta, iar de aici fac profit. Unii scriu planuri, proiecte, email marketing și alte specii care înseamnă, în cifre, deci în lei și în Euro, mai mult decât ne putem imagina. Și, până la un moment dat, e bine asta, căci nu ne doare prea tare capul, ceea ce, în mod logic și rațional, presupune că nu raționăm, că de asta vorbeam și ieri, aspect care, pentru mine, e vital în societatea semianalfabetă dar digitalizată, până în punctul în care e foarte periculoasă, iar unii, firește, scriu exact (despre) asta. Aici analiza e un pic complicată căci ar trebui precizat și ce rezultă din asta, pe scurt, informarea de titlu, cum o numesc eu și bezna totală, cum numesc eu cancerul mediatic scris cu o precizie de chirurg.

Partea dureroasă cu adevărat și pe bună dreptate e că atunci când nu știi nimic, scrii exact despre cum o faci, adică îți dai foc la valiza ta pentru că atât te duce capul. Aici sunt două tipuri, pe scurt, eu și alții. Eu recunosc asta, alții nu o fac pentru că se mint cum că vreodată vor schimba asta și mai așteaptă, visând aglomerat cu ochii deschiși la cum vor realiza ei ceva falnic în universul 2.0, ignorând, practic, toate rezultatele de până acum în defavoarea unui minim de decență care le-a fost spulberat de modul în care au fost protejați de familie până la o vârstă mult prea periculoasă  pentru un secol atât de rapid și de agitat.

Am scris în felul ăsta pentru că oamenii care citesc aici, dacă o fac, iar eu îmi doresc să o facă, măcar până voi avea și eu un blog ordonat, blog care să permită un alt tip de interacțiune, sunt mintoși, citiți și au rațiune. Poate mai pe seară, când se trece în ziua următoare, vorbim despre modestia primei doamne căreia i-aș recomanda sate întregi de copii care merg zilnic kilometri întregi pentru a ajunge la școală, indiferent de condițiile de afară, nu doar o stradă, iar despre ei nimeni nu mai spune că e din modestie, adică statut modest, adică sărăcie lucie. Cu bine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s