Justiția lui Robert Ciobanu

Bună ziua. Facem acum o dezbatere cu care sper să fiți de acord, peste care sper să nu treceți fără să lăsați un răspuns, un punct de vedere, dacă s-ar putea să fie și relevant, atunci dezbaterea asta ar avea sensul pe care eu mi-l doresc și pe care, poate, îl așteptați și voi. Dezbaterea aceasta a fost propusă la România în direct cu Moise Guran, unde impresia mea a fost că oamenii au probleme clare în a percepe unghiul din care se moderează discuția și punctul de vedere în care ei trebuie să argumenteze decizia sau direcția oferită, motiv pentru care moderatorul merită toate felicitările.

Avem un caz. Robert Ciobanu a fost eliberat după ce a executat 8 ani din cei 20 de ani de închisoare primiți în urma uciderii Larisei Chelaru, o fetiță de 8 ani, fapt care a făcut ca tatăl ei și un alt om suspectat că ar fi ucis-o să se sinucidă. Robert Ciobanu a fost beneficiarul unei prevederi din Noul Cod Penal conform căreia condamnații care au comis o infracțiune până în 18 ani pot fi transferați într-un centru educativ, centru care, în cazul de față, i-a semnat biletul spre libertate lui Robert Ciobanu în luna septembrie, singurul aspect de menționat este că nu are voie să se apropie de ce a mai rămas din familia Chelaru, adică de mama fetiței pe care a ucis-o, dar se poate apropia de orice altă familie fără nicio problemă.

larisa chelaru

Întrebarea mea pentru dumneavoastră este în ce măsură credeți că Robert poate fi acceptat în societate. Ar trebuie să fie privit ca un om normal, deși, personal, îmi este cam teamă să folosesc acest termen? Vă simțiți în vreun fel în pericol? Simțiți cumva că ai dumneavoastră copii sunt în pericol? Mi-ar plăcea să răspundeți pentru că asta consider eu că ar trebui să ne preocupe, asta văd eu un caz care necesită discuții, nu faptul că D. Mihalache va tăia și va spânzura în noua tentativă de schimbare a societății noastre. Dacă e cazul vă spun și alte două fapte ale acestui individ, fapte greu de imaginat, despre care s-a aflat după ce el a fost prins. Sunt fapte deosebit de grave.

Imaginea este preluată de pe site-ul Adevărul.ro. Vă mulțumesc.

32 de gânduri despre &8222;Justiția lui Robert Ciobanu&8221;

  1. Eu cred ca problema ar trebui pusa altfel: noul cod penal e varza, poti sa dai drumul unor hoti de buzunare care au comis fapta inainte de 18 ani, dar nu unu-i ucigas de copii!! Imi amintesc cum tatal fetitei povestea zdrobit de durere ca se intalnea cu parintii baiatului in microbuz si ii radeau in nas… si nu, nu am cum sa privesc ca pe un om normal o bestie care a facut acea fapta, in modul in care a facut-o… cred ca si Cioaca a fost mai bland, ala cred ca ucis mai degraba din greseala…

  2. Am prins putin din aceasta stire aseara la televizor. Nu stiu daca decizia este cea mai buna dar as putea gasi cel putin o explicatie, sa zicem, plauzibila. Cei de la centru de educare l-au eliberat pe Robert Ciobanu in baza comportamentului lui pe durata pedepsei dar acest lucru nu este o garantie ca el nu va recidiva la fel cum nu este o garantie ca va recidiva. Nu sunt sigura ca 8 ani de zile sunt suficienti pentru ca el sa fi inteles ceea ce a facut si sa devina un om normal pe care societatea sa il accepte. La noi in tara integrarea celor eliberati din inchisoara nu este tocmai vizibila si nici nu se face intr-un mod eficient. Unii experti ar zice ca tocmai lipsa unei metode eficiente de integrare a celor care au ispasit o anumita pedeapsa, mai lunga sau mai scurta, ar fi motivul pentru care multi recidiveaza.
    In ceea ce ii priveste pe cei care au copii si sunt in aproprierea locuintei sau chiar in oras, pot presupune ca nu sunt tocmai bucurosi dar si acest lucru tine de gandirea omului si cat de dispus este sa acorde o a doua sansa…

    • nu cred ca i-o acorda cineva, cred ca se tem, unii justificat, alții nejustificat.
      intergrarea cred ca nu se face fix pt ca oamenii nu ofera a doua sansa chiar daca, ceea ce nu e cazul, sansa ar fi meritata

      • Nici eu nu cred ca merita o a doua sansa si nici sa fie eliberat atat de repede. L-am vazut pe tatal lui la televizor cum se plangea ca nu are cine sa il ajute si ca ii foarte bine ca ii vine baiatu acasa. Ma gandesc ce ar trebui sa spuna femeia care nu mai are nici copilu langa ea si nici sotul…ea cum ar trebui sa se planga?

  3. off….😦 s-ar presupune că în tot acest timp în care a fost instituţionalizat acest om, a avut vreme să regrete fapta comisă.
    sigur, creştineşte sau moral sau cum o fi, am fi tentaţi să dăm iertare….sau aşa ar trebui.
    însă după ce ai violat şi ucis un copil nevinovat şi ai fost contribuit cu fapta ta la o sinucidere, opt ani de penitenţă mi se pare mult prea puţin. mi se pare nimic de fapt. şi nu cred că acest om poate fi vreodată privit ca fiind normal.
    regret, dar eu aşa cred….

    • e clar asta, necazul e sa nu recidiveze, sa nu vada spaima oamenilor si sa profite de asta.
      vreme ar fi fost, dar la 20 si ceva te gandesti la altceva decat la impacare, a ta in pr rand, sufleteasca, te gandesti cum sa te razbuni mai degraba.
      termenul asta de justitie mi se pare asa gol

      • exact, termenul de justiţie pare atât de gol.
        şi explicaţia că instituţionalizarea infractorilor costă mult, pe mine mă lasă fix rece.

        citisem recent că procentul de recidivă al infractirilor este undeva la 50%, apropo, dar era vorba de infracţiuni care nu implică viaţa omului.
        totuşi, să nu uităm că omul a violat acel copil. că tatăl acelui copil s-a sinucis pentru că pur şi simplu nu mai putea să îndure viaţa, aşa cum devenise îi viaţa din vina acestui om: un calvar.

      • eu nu am uitat de viol, parca n am mai vrut sa scriu, nu stiu, n am putut, cum ma un copil de 8 ani sa il violezi? mi e greu sa cred asta, de abia o scriu, n o pot pronunta. justitia e la tv in ziua de azi, cand are timp sa mai faca si meseria?!
        ar fi interesant ce procent e la recidiva in cazul uciderii uni fiinte umane cu discernamant, ca asa s a stabilit in cazul sau

      • hai să căutăm… sper să fie foarte mică. dar la viol în genere este ridicată…
        da, şi pe mine mă revoltă agresiunea suferită de biata fetiţă înainte de a muri… mult.😦

      • din ce am citit recidiva de natură sexuală este de 11% în primii 5 ani de la eliberare, iar în cazul celei de omor… 13%. culmea, din studiul peste care am dat, rezulta că procentul era anul trecut de 8-9%, iar francezii erau realmente îngrijoraţi, în vreme ce noi eliberăm pentru comportament bun.

      • noi nu ne temem sa l lasam pe un asemenea om in libertate, dar pe unul care poate aduce dovezi impotriva unui care trebuie protejat nu-l putem elibera pentru ca e pericol public
        sau
        pe un om care face un gest onest, cinstit pe care atatea milioane ar fi vrut sa l faca si-l scuipa pe imund il inchidem multi ani
        p.s. bataie fizica ce sunt convins ca a luat omuletul acela cred ca nu s a mai aplicat demult in militia de la noi

  4. Un ucigaş , rămâne în veci un ucigaş. Asta nu se poate schimba. Normal n-a fost niciodată, pentru că de-ar fi fost, n-ar fi ucis. Este clar că are/avea grave tulburări emoţionale şi comportamentale şi poate şi altceva, aşa că cine îi poate acorda încredere să i-o acorde. O familie distrusă şi doar 8 ani de închisoare!!!??? Părerea mea că şi închisoarea pe viaţă era puţin. Asta nu înseamnă că l-aş fi condamnat la moarte, ci la 3-400 de ani şi fără să mai vadă lumina soarelui!

    • justitia, noul cod penal, si statul de drept
      bine ar fi sa aiba/sa fi avut tulburari emotionale, ele,poate, intr-un mod surprinzator de placut, sa dispara, dar daca a facut asa din placerea-i sadica si doirinta de tortura, de a simti ca are controlul, de a simti ca domnia situatia?!
      atunci nicicand nu se va opri😦

      • Tulburările emoţionale, dacă sunt depistate şi tratate de psiholg, pot să dispară, mai ales la cei tineri sau copii. Definitorie e famila însă, dar şi şcoala, dacă ai norocul să ai un dascăl care înţelege şi face diferenţa între un copil năzdrăvan şi unul cu tulburări emoţionale şi îl poate îndruma pe copil spre specialist. Acest nemernic, sunt fffff sigură că a avut/ are o familie cu o educaţie precară, presărată cu alcool, lipsă de respect unul faţă de altul, violenţă. Sigur, ar fi foarte multe de spus, iar eu nu sunt în măsură să-i fac portretul. Cert este că niciodată nu ştii cum va reacţiona sau te poţi aştepta de la el la orice…

      • fireste ca asa e familia sa, nu poti invata astfel de lucruri de la o varsta frageda din carti, mai ales ca e putin probabil sa citesti in situatia lui, nu poti invata decat din ceea ce traiesti si toy ceea ce iti doresti e sa inversezi rolurile
        poate ca asta si a dorit si el

  5. Nu cred nici o secunda ca omul ala s-a schimbat. Chiar daca sunt persoane care spun ca a avut timp sa se gandeasca la ce a facut, sa constientizeze uite ce spune Oana Paicu, consilier probatiune: „Este o persoana care doreste sa se reintegreze in societate. In momentul de fata inca nu are o reprezentare asupra a ceea ce s-a intamplat, o intelegere, o explicatie pentru ceea ce s-a intamplat.”. atunci pe ce baza a fost eliberat, pe buna purtare? ca a iesit taicasu si a plans ca are nevoie de el, dar acea mama care si-a pierdut fetita oare nu are nevoie de ea?
    A doua sansa se acorda dar nu in orice situatie, dupa parerea mea el nu o merita.

  6. Robert Ciobanu, într-o societate normală, (poate judecător plus doișpe jurați), lua pe viață sau pe scaunul electric. Ar fi depins de constituție. În Mayonezia noastră dragă, poate fi elberat după 8 ani, fiindcă o fi tras 10 kilometri de tighel în vatelină, la atelierul de creație al penitenciarului.
    Bine că n-a scris vreo carte: ”Să ucizi o fetiță încântătoare”. Bine că n-a avut ocazia marele critic literar Alex Ștefănescu să facă o paralelă cu romanul ”Să ucizi o pasăre cântătoare”. Bine că n-a intrat ca scriitor în Uniunea Scriitorilor, pe când scria antepenultimul capitol. Bine că nu l-a citit Băsescu, în locul Levantului.
    Bine că e un nenorocit de criminal care pleacă în libertate, cu potențial de să mai ucidă ceva, cu aceeași prospețime.
    Păcatul nostru să fie! Că facem filme inteligente și luuuungi, unde camera îl urmărește pe pușcăriaș în timp real, cum se face cât o gânganie, mergând pe drumul colbuit și extrem de lung, până la ghereta gardienilor. (Eu când vreau să fluier, fluier) și nu facem filme simple și clare, ritmate și pline de clișee, unde polițiști exasperați și enervați greșesc ținta și trag în inimă și nu în genunchi, de frică să nu existe scenarii inspirate din realitate,cu gunoaie de-astea care ies după opt ani, fiindcă au tras tighele perfect paralele în vatelină.

    • PACATUL celor care au dat cu semnatura la asa ceva. Bun, e cazul sa adaug. El mai are doua fapte. L-a obligat pe un alt baiat mai mic sa manance fecale, banuiesc ca l-a si sechestrat o perioada de timp. Apoi a urinat in gura unui alt baiat, nu s chiar convins ca era baiat, dar daca era fetita e si mai rau
      de aceste doua fapte s-a stiut dupa ce a fost acuzat
      cu alex stefanescu in peisaj momentul era de a dreptul genial

  7. Pe mine ma enerveaza maxim discutiile de la televizor – ok, e bine sa se vorbeasca despre cazurile astea, dar nu de dragul ratingului. Poate sunt eu idealista, dar ma gandesc asa, cel mai bine ar fi fost sa se consulte un avocat, cineva care se pricepe si care sa dea niste solutii – s-a intamplat asa, daca vrem legi mai aspre, avem de facut asta… ma intreb daca noi, pe net, am putea porni o chestie de genul asta avand ca scop o finalitate clara..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s