Rămânem prieteni

Dacă peste geamul tău s-au așezat multe mânuțe mici care nu se mai mișcă, ești în zona în care visele pe bagă în priză și nu se mai aprind. Auzi în urechea ta când nu mai sunt cuvinte pentru alte stări, mai încerci să îți pui palma pe ureche, se stinge voința de parcă a călcat-o marea pe cap în timp ce țipă din toate valurile la ea. Iei pătura, te acoperi pe tine de ceilalți,  nu crezi în nimic, ai idee că răspunsul se găsește atunci când te împiedici.

Dar te-ai împiedicat și e prea frig să rămâi, acolo, jos, unde credeai că scapi la fel ca de obicei, e pra frig să ajungi la metrou că să îți auzi gândurile cum vin spre tine, rămâi în casă, sigilezi instrumentele sociale cu un dop de oțel, te ascunzi de maturitate ca un atlet de ultima poziție în cursă, încep să-ți vină tot felul de amintiri de când erai copil și simțeai că te joci printre lume, că ea nu te vede și că nu stă în calea ta.

Ești în pătură, ascuns, tăcut, cu telefonul pus pe silențios, cauți jocuri friv de copii online pentru că nu mai aștepți ca oamenii să fie prietenii tăi, cauți, poate, o altfel de prietene virtuală, una care să te asculte la fiecare comandă, una care să se miște pe geamul tău când apeși un buton. De asta, pentru o zi de joi, în care orașul tace tot ca un apartament nemobilat, poate că mobila de care ai nevoie pentru ca visele să se aprindă când le pui în priză este constituită de joaca online, ascuns, în patul tău, unde nimeni nu-ți poate cere să nu mai fi copil pentru că nu are permis de intrare, iar pentru asta trebuie să îi arăți cum să treacă la next level în timp ce înțelege ce te face să fugi și să-ți găsești protecția în altceva, sub formă ludică a simplității moderne de care ne bucurăm astăzi, dar de care nu suntem aproape deloc conștienți.

De asta zic că e bine să rămânem prieteni cu noi în stare de copii, să împrumutăm puțin din modernul de astăzi, puțin din online-ul care ne poate distra și pe care nu îl plătim deocamdată. Credeai că timpul nu zboară dar ai calculat și de data asta greșit, nu mai înveți să-ți placă ca în trecut, dar îți promiți că vei rămâne prieten cu jocul și el îți va pune mânuțele mici în mișcare pe geamul pe care se poate vedea afară. Acum crezi, mai ai un pic și crești

8 gânduri despre &8222;Rămânem prieteni&8221;

  1. „Credeai că timpul nu zboară dar ai calculat și de data asta greșit, nu mai înveți să-ți placă ca în trecut, dar îți promiți că vei rămâne prieten cu jocul și el îți va pune mânuțele mici în mișcare pe geamul pe care se poate vedea afară. Acum crezi, mai ai un pic și crești”… partea acesta exprima profunzimea mesajului pe care îl transmiți în mod repetitiv dar coerent de-a lungul întregului articol…. Ai dreptate, timpul chiar zboară…iar ca un clișeu spus, … „nu se mai întoarce”.

      • Ai relatat la obiect ceea ce a reprezentat trecutul si efectul acestuia…. trecutul nu trebuie ingropat, nici blamat …caci e o parte din tine, din viata…a noastra si a tuturor… Depinde ce intelegem din greseli si ce alegeri luam in prezent, pentru conturarea a ceea ce numim viitor….

      • Sa zicem…. sunt somer fara indemnizatie acum, dar am o pasiune care imi ocupa jumatate din viata…poezia pe care o fac, mai nou scriu si proza…dar nimeni nu ma cunoaste, doar cativa internauti…cu care n-am avut sansa …si poate asa a vrut destinul sau cine naiba stie. Sunt blogger – freelancer.

      • aoleuuuu
        voiam sa nu fi spus asta, voiam atat de mult
        si eu sunt la fel, scriu poezie, cred, dintotdeauna, incerc mereu sa am suflet si traire cu suflu nou, am incercat si cu cartile de poezie, o astept pe a treia acum
        a scrie nu pe blog insemna acum ceva ani o chestie faina, acum pare ca se degradeaza si ca trenul care merge in directia asta face mereu pana, intelegi ce vreau sa spun
        eu spun ca sunt fara venit, ca asa e corect

      • Asa, e corect spus, si eu sunt tot fara venit…dar supravietuiesc…Oamenii ca noi muncesc mai mult ca cei care muncesc in fabrici si uzine sau micro-macro intreprinderi…acestia castiga mult, putin…cum Dumnezeu stie…sau cine mai stie… nu pot comenta mai mult, pentru ca nu sunt indreptatita sa spun si sa judec mai mult… Dar, azi, poetul sau scriitorul e un fel … de ” Ciudatenie ” sau …cel putin asa simt eu atunci ma privesc oamenii din jurul meu…nu toti, caci sunt si unii ca NOI…care ma apreciaza enorm, dar numarati pe degete, insa …OAMENII din LUMEA mare … carora le e mai usor sa dea un like mare la un scandal sau vreo telenovela…oamenilor acestora nu le place sa-si puna creierul la contributie ori…creierul lor este prea … nu vreau sa-i jignesc, desi am facut-o… Chestia e ca … POEZIA, PROZA, sau alt gen de CULTURA nu mai e la „moda”… sau cei care o apreciaza sunt din ce in ce mai putini. As vrea sa fiu mai aproape de oamenii din Lumea Noastra, de aceea mi-am creat blogul … dar acum am niste planuri… sper din tot sufletul sa fie realizate si sa am satisfactie. Iti urez si tie mult succes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s