Bună seara. Pentru că astăzi am avut o discuție despre cartea de astăzi, despre ce înseamnă să publici, care e diferența între nuvelă, roman sau poezie, scenariu sau piesă de teatru publicată, am zis să scriu pe scurt câteva cuvinte. Diferența e doar la tine, în abordarea ta, nu e un gen care să fie mai atractiv, mai consumabil, dacă îmi e permis, mai aducător de satisfacție sau de recunoaștere facială, pe stradă, sau în vreun club, unde să dai peste cineva pe care-l recunoști după ce a publicat, asta în caz că nu îți era dinainte prieten, caz în care se schimbă macazul la 360 de grade, ca de la 0 0 grade la 30 de grade, sau se schimbă ca la Ploiești.
Dacă am înțeles că nu este un gen anume care să te facă recunoscut, să vedem ce alte satisfacții ai mai putea avea avea. Pe scurt, în afară de a-ți minți orgoliul, nu ai niciuna. A scrie nu mai înseamnă nimic. Toți scriem, fie că e vorba de scriitură bună sau slabă, o facem și avem dorința de a publica. Dacă eu am publicat, nu înseamnă că scriu mai bine, înseamnă că am simțit nevoie de a face asta dintr-o nebănuită prostie de a lăsa ceva în numele meu, doar că, dacă numele meu nu ajunge să însemne ceva, orice am lăsat în spate sub autoritatea lui, e degeaba.
Dacă ai publicat, nu înseamnă că te-a publicat cineva pentru că, vezi doamne, ești bun și altul ca tine nu mai există sau ești de neînlocuit. Nu. Ai publicat pentru că ai plătit. Atât. Nu e cineva mai sus sau mai jos că a făcut asta. Desigur că mai sunt și câțiva oameni care nu au plătit pentru că opera lor a fost bună, mai bună decât celelalte la un loc, care nu au cum să primească în vecii vecilor acest statut. Dacă ai scris ceva și ți-e teamă că nu e publicabil, citește postul ăsta și vei înțelege că teama ta nu e justificată. Dacă nu știi ce trebuie să scrii ca să poți publica, din nou, citește postarea asta și renunță la orice te oprește. Ai scris, ai bani și vrei carte, o poți avea. Ce se întâmplă, însă, cu cartea e alta poveste, altă postare pentru o altă dată.
P.S. Mulțumesc anticipat celor care vor scrie pe coperta 4 a volumului. Sunt persoane care, mai presus de orice, îmi sunt apropiate, înțeleg ce fac eu și mă susțin necondiționat.
Radu, să ne reamintim că au fost autori, de-a lungul vremii, care au început prin a se publica singuri. sper să nu mă înşele memoria dar malraux aşa a devenit cunoscut, prin propriul efort. aşa că am avea întrebarea: era el mai puţin bun decât ceilalţi? ori kafka, să ne reamintim faptul că el şi-a lăsat manuscrisele prin testament unui prieten care ar fi trebuit să le distrugă.
de ce unii autori publică şi alţii refuză asta? greu de zis. totuşi, aşa cum citisem deunăzi într-un articol şi mi-a plăcut, scrisul este o declaraţie împotriva morţii.
şi da, mulţumesc mult. 🙂 abia aştept să apară „ora de medicament”.
scrisul este o prezenta, caci fiinta asta a noastra nu mai pare cateodata de ajuns.
bun exemplu, nu era mai putin bun, poate n-a avut bani ?!
ai văzut vreodată un scriitor bogat, radu? 🙂 bogăţia creatorului stă în munca lui şi deloc în recompensă sau recunoaştere…
nimic de adaugat
da da, adevar MARE
Cunosc o persoana de 31 de ani. In adolescenta nu scapa nici o carte buna, incepand cu cele din programa de scoala. Citea tot. Acum dac[ mai deschide o carte ]n tren sau pe plaja. Internetul bata-l vina
Buna observatie, pertinenta
[…] stresantă cu cei de la ENEL Dobrogea. Iată textul pe care l-am trimis către OPC, ANRE şi la o adresă a ENEL afisată pe site-ul lor pentru că formularul de contact nu îl pot deschide nici în 30′ […]
Te invit la lectura:
http://www.ziarulluiipu.ro/2014/12/08/enel-dobrogea-isi-bate-joc-de-noi/
da