Blog personal vs blog colectiv

Bună ziua. Trebuia să vină și ziua asta, în care să am disponibilitatea de a scrie despre comparația celor două tipuri de bloguri. Eram un pic obosit, căzut pentru câteva minute spre sfârșitul patului, mestecam un fum scurt și mi-a venit această idee.

Blogul personal este cel care dă mereu de/din greu, încearcă mereu să se agațe de orice eveniment sau poveste pe care o prinde autorul său și să rămână cunoscut ca blogul cu povestea X, până când o altă poveste la fel de atractivă să-i vină autorului în mine. Poți să nu ai această poveste și te poți numi Dana Rogoz, de exemplu, caz în care nu ai ai nevoie de poveste, și în care nici cinci bloguri colective nu pot face cât al tău, iar tu știi asta mai bine ca oricine, aspect care îți păstrează zâmbetul pe buze în orice situație. Pe scurt, orice s-ar întâmpla, coafura rezistă. Blogul colectiv este cel care are conținut cu un efort de cinci ori mai mic, pentru că am decis că pe un blog colectiv sunt cinci autori, iar dacă fiecare scrie un articol pe zi și îl promovează așa cum face și autorul de blog personal pe profilul de facebook, pe profilul de google plus, de linkedin, pe contul de twitter, traficul generat va fi de 5 ori mai mare, chiar dacă nu e o regulă generală pentru că un utilizator are aceeași prieteni pe fiecare dintre rețelele sociale menționate mai sus.

Apoi nu se știe dacă vreunul dintre ei are habar de optimizare. Utilizatorul de blog personal va crede că nu are nevoie să știe despre asta pentru că nu vrea ca articolele lui să fie relevante pentru Google, ci să fie relevante pentru sine și pentru prietenii săi, caz în care nu se agită deloc fiindcă e pe deplin conștient că diferența nu va fi prea mare. Aici cred că e nevoie să adaug și că, în opinia mea, un utilizator nu are de ce să scrie pe un blog cu domeniu public, blog plătit, până nu-și bate capul cu optimizarea articolelor sale până în cel mai mic detaliu fiindcă Google e deștept și mereu își schimbă hainele. De aici rezultă că apare dezamăgirea la cei care aleg calea unui blog personal pe un domeniu plătit, unde se așteaptă ca peste noapte să aibă rezultate. Dar dacă ar fi cinci persoane care ar scrie conținut pentru un blog colectiv în care fiecare dintre autori să aibă statut egal, responsabilități egale și eventuale beneficii egale, atunci nu văd să mai fie nevoie de un proces de optimizare atent realizat.

Dacă există un blog colectiv care aparține unei singure persoane care încearcă să caute alți patru colaboratori care să scrie conținut pentru el, care să promoveze blogul pe rețelele lor sociale, crezând că așa își fac ei reclamă, neînțelegând, practic, că ei îi fac reclama proprietarului de blog, care reușește astfel să adune mai repede beneficii, prin bannere, prin afilieri, prin articole plătite pe care le poate face singur, având spatele asigurat de cantitatea certă de conținut pe care i-l furnizează colaboratorii săi negreșit și de pe urma căruia el câștigă mai mult decât onorabil, atunci situația cu un blog colectiv mi se pare odioasă, batjocoritoare și enervantă.

Dacă ai un blog colectiv și nu ai ajuns să înveți ce înseamnă optimizarea unui site, atunci renunță la asta, începe un blog mic și gratuit pe wordpress sau pe blogspot, mai simplu, stai naiba în banca ta. Dacă ai un blog personal și nu înțelegi că nu poți face trafic pe conținut pentru că ai conștiință și îți place să scrii despre subiecte care te interesează doar pe tine, atunci caută un blog colectiv, studiază-i impactul în social media, verifică totalitatea statisticilor de pe site-urile specializate de monitorizare, cere-ți partea ta din articolele pe care le publici și cărora le studiezi atent impactul și convinge-te că nu ai fi putut singur. Apoi, după un timp, retrage-te de pe un blog colectiv și începe să scrii un blog personal pe domeniu plătit, dar cu percepția celorlalți că tu ai ieșit învingător, cumva, din bătălia colectivă, ai învățat mai mult și acum te-ai hotărât să aplici.

Oricum impactului unui blog personal care a trecut dincolo de granița îndoielilor este cu adevărat important. Impactul asupra unui blog colectiv este împărțit și, prin urmare, îndoielnic. Acest post este doar o părere despre modul de a face blogging în condițiile în care nu știi să folosești un blog, așa cum suntem noi, care ne bazăm doar pe conținut și pe bunăvoința vizitatorilor, noi, care de multe ori ne cenzurăm limbajul, noi, care de multe ori nu facem trimiteri directe la anumite persoane influente din media pentru a nu ne fi suspendat blogul. O zi bună

16 gânduri despre &8222;Blog personal vs blog colectiv&8221;

  1. ştii deja că pe mine seo, optimizare, trafic şi alte banane mă lasă rece. blogul meu este şi va rămâne literar, este pe domeniu propriu şi dacă mă uit puţin la statistici, zău că mi-e ok cu acei oameni care vin, citesc şi chiar încearcă să înţeleagă ce mă chinuie pe mine grija, ca să spun aşa.🙂
    da, vreme de trei ani şi jumătate am păstorit un grup la care am renunţat de ceva vreme (pentru că nu mă mai regăseam în acele jocuri ce merg mai departe cu alţi oameni- şi le doresc succes) şi ghici? traficul meu a crescut, chiar dacă mulţi din acel grup nu mai dau pe la mine deloc.
    eu consider că blogul propriu îţi dă o anume identitate şi că este extrem de important, de la bun început, ce vrei să faci cu el. să scrii pur şi simplu? atunci scrie. să faci bani? atunci învaţă să nu te vinzi ieftin. (de pildă un advertorial de-al meu mi-a adus o vacanţă de două persoane în istambul, un altul o deplasare la amsterdam şi mă mândresc cu ele la fel de mult cât mă mândresc cu poveştile care deşi au participat la concursuri, nu au fost premiate. iar o poezie scrisă în colaborare mi-a adus bucuria de a dărui cărţi unor copii cu dizabilităţi, dintr-un centru de plasament şi aprecierea unor critici literari.

    dar cum blogosfera e mare şi loc pentru toată lumea, cred că fiecare ştie ce este bine pentru el. în ceea ce mă priveşte, sunt un mâţ pervazier solitar…

    • postarea asta e pentru oamenii care îi pun pe alții sa scrie in locul lor și ei doar beneficiaza de asta
      Dumneavoastră sunteti un Model de Om si ma mandresc si eu ca aveti amprenta pe c4
      blogul dumneavoastra are identitate, identitate data de stil bate la fundul gol cea mai buna optimizare din viata asta
      stiu cat de bine sta blogul dumneavoastra🙂 as zice ca sta foarte bine
      saru mana🙂

      • mie îmi este tare drag aşa cum este. sincer. şi ţin tare mult la el aşa, la brandul mâţului pervazier construit cu paşi mici, ca blogger mic.
        vezi tu, când eram prea puţin ştiutoare în blogging am avut şansa să învăţ de la oameni buni. şi am învăţat că omenia nu are preţ. şi să nu fac rabat de la asta.
        cam acestea îmi sunt regulile.
        în plus, deşi eu scriu în primul rând pentru mine, sunt datoare cu respect pentru cel care mă însoţeşte. şi nici asta nu uit.🙂

      • vedeti de ce va spun eu doamna? Pentru Omenia aceasta fară de margini de la care acum trebuie să învațăm noi acum
        Omenia este foarte bună
        asta nici eu nu uit

      • poate dar se accepta tocmai pentru ca oferiti ce ati scris mai sus
        nu o sa cred niciodata ca sunteti un blogger mic, v-am spus ca nu e asa, deloc chiar🙂

  2. Ca să faci un blog colectiv, cred că ai nevoie de co-autori care seamănă la vorbă și la port. Altfel iese o salată de buf pe care n-o mai citește nimeni.
    Cel mai tare blog colectiv pe care îl citesc eu e ”Surorile Marx”. Asta, în caz că e, cu adevărat, un blog colectiv.🙂 Poate mai sunt și altele, dar nu le știu.
    Ce m-a făcut să zâmbesc la începutul articolului tău: ai pomenit-o pe Dana Rogoz. Apreciez că n-ai dat link la ea, dar orice ins care taie frunză la câini în clipa asta, așa, ca mine, o găsește pe gugăl, că una e Dana Rogoz!
    Într-o zi mi-ai zis că ”da știu că-l citești pe Arhi!…” sau ceva cam pe-acolo. Nu ți-am răspuns, că era complicat. L-am descoperit întâmplător, când era mai la-nceput, când nu curgea nesimțirea din el ca seul din oaie… E în blogrollul tuturor blogurilor de top. Arhi e genul de blogger care se încadrează în categoria a doua, în clasificarea ”bărbații sunt de doo feluri: ăia care fac laba ș ăia care nu recunosc”.
    Uite că ți-am zis de ce am auzit de Arhi.
    Da tu, poetule, cum ai ajuns să afli că există Dana Rogoz, ba, chiar mai mult, că are blog?🙂

    Am cunoscut-o pe Dana Rogoz când avea paișpe ani, în casa unei prietene. Era cu mă-sa. Femeie divorțată care/și creștea copilul singură, scrâșnind din dinți… Poate n-avea 14. Poate era mai mică?!…
    Copilița era pe val la protv, în serialul cu Abramburica. Eu eram cu mult mai tânără ca acum, dar tot acră și nesuferită cum mă știi. I-am zis mă-sii că să vâri un copil între roțile dințate ale mașinăriei protv e ca și cum l-ai împinge la prostituție, cu mâna ta. Mă-sa Danei Rogoz avea o strungăreață cât Pasul Prislop și niște ochi albaștri d-ăia rotunzi, ca Ochiul Lui Dumnezeu, de sticlă, ăla care se vinde la turci pe toate tarabele.
    Mi-a zis ceva de dulce. Am renunțat la subiect.
    Azi se dovedește că instinctul de mamă nu dă greș niciodată.
    Dana Rogoz e Dana Rogoz, azi, fiindcă mă-sa a băgat-o în mașina de tocat carne la o vârstă fragedă. E atât de Dana Rogoz, încât până și tu ai auzit de ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s