Ce urmează după la mulți ani

Bună seara. Nici nu mai știu ce se întâmplă aici de când am fost toți buni și minunați, iertători și dispuși să lăsam de la noi, să donăm din multul nostru, să acceptăm pe celălalt care e mai puțin cultivat, mai puțin înstărit, care e mai abătut, mai gânditor, mai trist, care nu petrece, care nu știe să se distreze sau nu mai găsește puterea pentru asta.

Sunt două tipuri de oameni pe lumea asta, cei care îți asumă și cei care nu o o fac. Nimeni nu poate ști pentru celălalt dar toți pretind asta. Mă întreb, pentru că blestemata asta de minte numai asta îmi face, ce se întâmplă după acest, deseori fals, la mulți ani și mulă sănătate și tot tacâmul? Oare suntem mai buni, oare ceva merge mai bine, oare 2015 e mai ușor. Răspunsul e asemănător și în sinea voastră îl știți, eu mi-l știu pe al meu.

Dar, oricum, poveștile, scenariile, creativitatea, inventivitatea se bazează pe bani, toate se bazează pe bani, nu pe să fim mai buni, mai calmi, mai calzi, publicitatea nu ține de foame dacă nu ai bani, publicitatea și textele publicitare nu ies din nori și din stele, nimic nu e gratis, nimic nu cred că mai urmează după un an greu, mai corect spus, foarte greu, un an nebun, despre care gândesc că nu a fost decât începutul.

În fine, vreau să-mi scrieți ce mai urmează după la mulți ani, ce mai urmează după falsitatea asta la costum, după îmbrățișările astea virtuale, după fastul asta care anunță ceva, numai că nu știu ce… Vă mai scriu

17 thoughts on “Ce urmează după la mulți ani

  1. „[Mass-Media]: – De sărbători trebuie să fim mai buni !”
    „[Mulțimea]: – Așa! Au trecut sărbătorile și am fost mai buni! Acum ce facem că ăștia n-au zis ce să facem după?”
    Totul va reveni la normal. La haosul normal.
    Bunătatea față de cei de lângă noi este o anomalie. Este o boală ce se repetă de fiecare dată în preajma sărbătorilor. Mă întreb dacă aceasta se poate repeta în fiecare zi.

  2. Nu urmează decât să ne ducem viaţa ca şi până acum. Nimic deosebit. În suflet nu se schimbă nimic, pentru că simplele urări nu au puterea să facă asta. Eu am urat din obligaţie. Pentru că în noaptea dintre ani îi apucă pe toţi un soi de nebunie a îmbrăţisărilor şi a sărutărilor. Şi vrând-nevrând eşti în mijlocul vârtejului şi până te trezeşti te-au pupăcit toţi moşii şi te-au smotocit de te-au ameţit.
    Dar poate eu am nevoie de o îmbrăţişare într-o zi obişnuită de joi, poate am nevoie de un umăr pe care să-mi sprijin capul analitic, poate am nevoie ca atunci să fie anul meu nou şi fericit. Dar într-o joi oarecare nu e nimeni. Pentru că au dat în exces de unde aveau, de unde nu, în magica noapte dintre ani… E trist. Că n-am simţit nimic. Dar asta nu e ceva nou. Pentru că eu nu sunt fericită doar de Crăciun sau Anul Nou. Şi nu e musai să fiu fericită de sărbători.
    Eu sunt genul de om care se trezeşte noaptea din somn şi îşi spune sieşi cât este de fericit. Pe bune.

    • ultima frază e o frază atât de sinceră și de adorabilă încât e o frază de oscar
      se întâmplă să fim fericiți la comandă, e ca și cum un șef invizbil spune: nu-ți iei salariul luna asta dacă nu ești fericit de căciun și de revelion sau ce o fi el. dacă îi lasă cineva liberi, e greu să își exprime bucuria sinceră, se poticnesc în ea de mama focului

  3. nu ma „misca” urarile şi fericirea nu consta in cantitatea de sms, in cantitatea de like uri sau comentarii! fericirea nici macar noi insine nu stim in ce consta, iar alteori, o urare iti poate provoca mai multe lacrimi decat tacerea! atunci cand ai nevoie de iubire, mai importanta este linistea si gasirea sinelui, decat zgomotul fals al sarbatorilor si cunostintelor formale!

  4. eu stiu ce mi-as dori sa NU urmeze dupa sarbatori; mi-as dori ca bunatatea si toleranta atat de mult trambitate in luna decembrie sa nu dispara subit in ianuarie, cand toata lumea se intoarce pe la servicii, scoli, etc, fiind inlocuite de priviri dusmanoase si inghionteli la usile autobuzelor, claxoane si injuraturi la semafoare, urlete si replici marlanesti alimentate de zapada si gerul de afara. Si mi-as mai dori sa NU vad pe la toate colturile mormane de brazi aruncati dupa ce numai cu cateva zile in urma erau impodobiti si admirati…

  5. as zice ca in general, in spatele aviditatii dupa aparente stau de fapt suferinte si nesiguranta, frustrari si teama, asa ca incerc sa fiu eu insami un pic mai toleranta si mai asa cum mi-as dori sa fie cei din jur. Uneori functioneaza, alteori nu; rezultatul? un pic mai multa liniste in suflet,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s